Scriu de la 7 anișori. Cam de când m-a învățat școala și cărțile de Biologie ale bunică-mii să citesc. Să explic puțin situația. Nu știam să citesc, dar bunică-mea e fostă profă de Biologie, așa că mă uitam pe cărțile ei încă de pe la 3-4 ani. Nu înțelegeam mare lucru, deși știam ce e o amibă și cum arată ficatul.
Poate că Biologia a fost prima mea iubire, dar scrisul îmi venea mănușă. Limba și Literatura Română a fost materia mea preferată la școală. Dar nu pentru că trebuia să înveți pe de rost texte. Nu îmi plăcea să regurgitez aceleași comentarii sinistre din cărți. Eu lucram off script, cum s-ar zice. Adică făceam ce voiam eu. Absolut mereu.
Nu aș vrea să fiu spoiler, dar toată viața am făcut numai ce am vrut. De asta încă scriu, chiar dacă zeci de oameni au spus că o să mor de foame cu asta. E okay, mă descurc eu cu banii. Nu m-aș putea descurca să fac ceva ce nu-mi place doar de dragul banilor. Acolo criză existențială!
Okay, deci am început cu poezii în vocabular. Am continuat cu scrierea comentariilor la Limba și Literatura Română și apoi deja am trecut la manuscris. Primul a fost despre vampiri. Ce vreți? Eram obsedată de Anne Rice, nu de Twilight. Mi se părea o copie ieftină.
Apoi deja începusem să cresc, să mă îndrăgostesc, să fac și eu sex. Așa că i-am dat cadou unui gagiu sportiv un manuscris despre noi. Vă dați seama că nici n-a citit. Ce prostii facem când suntem copii! Read the room, Ana!
Okay, au mai urmat încă 3 proiecte de carte.
Unul a fost publicat. Nu mai există în Cărturești. Unul s-a pierdut în negura Internetului. Iar următorul, Gașca de Reach, a găsit editură. Are și un editor genial. Liv, dacă citești, taică-miu iar a scos scara! Trebuie doar să refac personajele. Aparent am făcut ceva ce vă tot învăț pe voi să nu faceți: nu am creat personaje relatable. Stați așa, am creat un grup de antieroi antipatici!
Bun, dar răspunde-ne, făi, la întrebare!
Unde găsesc curajul să arăt lumii cum scriu?
Încep și eu ca influencerii ăia: MULȚI DINTRE VOI M-AȚI ÎNTREBAT. Dar de data asta chiar e adevărat. Cursanții de la ”Copywriter la Început de Drum” mă întreabă des unde am găsit curajul să le arăt celorlalți cum scriu.
IMPULSIVITATE ȘI ADRENALINĂ
La început puneam tot ce scriam imediat pe Internet. Dar imediat, frate! Mi se părea că e oribil să fac asta pentru creierul meu anxios. Îmi plăcea să mă chinui. Masochistă, deh! Primeam și hate, primeam și încurajări.
Dar senzația aia că dai drumul la ceva complet nou pe Internet și nu știi dacă e bun, dacă e prost, dacă e meh, mi se părea o adrenalină constantă.
Nu a fost vorba de curaj deloc! Ci de o impulsivitate ieșită din comun. Cel puțin înainte să câștig bani din scris.
Curiozitate și critică constructivă
Apoi am vrut să arunc pe un Internet mai connoisseur textele mele. Am pus pe siteuri unde oamenii erau muuuult mai buni decât mine. Am primit hate oribil, dar și multă critică constructivă. E super dureros să fii începător și să te arunci în gura leilor pricepuți, care au un băț în cur doar pentru că au experiență. Dar am făcut-o și nu mi-a părut rău. Deși egoul meu de noob a avut de suferit. Mamă de câte ori am plâns că nu-s în stare de nimic!
SINDROMUL IMPOSTORULUI ȘI ARTA SUBTILĂ A EȘECULUI
Dar de ce țipi? Pentru că trebuie să mă audă toată lumea. Să mă audă toți cei care scriu și suferă de ideea că nu sunt suficient de buni. Aoleu! Sunt un pișat! Nu fac bine ce fac. Uite ce face Cărtărescu! Ia vezi cum scria Bukowski când era de vârsta mea! Uite cum făcea nu-știu-cine!
M-am comparat de m-au luat dracii. Dar nu doar pentru că eu credeam că nu scriu suficient de bine, ci pentru că dădusem drumul în lume scrierilor. Unele erau bune, altele nu. Nu e vorba de curaj, e vorba și de prostie pură.
Zic prostie pentru că unele texte mai vechi erau niște mizerii. Toată prostia de care am suferit m-a făcut să cred că sunt o impostoare. Am crezut că am dat fail. Am vrut să abandonez scrisul. Mă angajasem la joburi care nu aveau nicio treabă cu asta. Ba mai mult, super plictisitoare ca să-mi iau eu gândul de la creația vieții! E prea dureros.
Dar e mișto să stăpânești arta subtilă a eșecului. Nu e vorba de curaj. E vorba de dorință. Dacă vrei să scrii, trebuie să vrei să dai fail. Pentru că din aceste failuri înveți să fii mai bun.
Deci cum ai găsit, Ano, curajul să arăți lumii tot ce faci?
PROSTIE. IMPULSIVITATE. MASOCHISM. PERSEVERENȚĂ. REPEAT.
Dacă vrei să arunc un ochi peste cum scrii și să te ajut să scrii mai bine, vino la cursurile mele de Creative Writing! Pot să te ajut să scrii prima ta carte sau să prinzi tupeu în condei. Dă un mail la anapebune@gmail.com. Prima grupă începe pe 23 aprilie! Vezi dacă știu despre ce vorbesc în secțiunea Sfaturi pentru scris a blogului.
Dacă vrei să înveți cum să scrii pentru branduri și să stăpânești arta deloc subtilă a Copywritingului, înscrie-te aici! Grupa a patra începe pe 21 aprilie și mai sunt 3 locuri. Vezi reviews ale cursului aici.
Da, începând cu finalul lunii am oficial 2 cursuri la care te poți înscrie.
