Inspirațional

Tu ești prea sensibilă, ar trebui să te întărești

Aceleași căcaturi, aceleași povești! Mamă, de când sunt copil am auzit această propoziție care mi-a făcut sângele să fiarbă. Recunosc, nene! Recunosc, mă urc sus pe Moldoveanu (vârfu’) și țip: da, bă, ce să vezi? Sunt sensibilă. Cum definesc oamenii acest cuvânt și ce aud eu când mi-l zic? Asta e cu totul și cu totul altă mâncare de pește. Probabil că oamenii văd că sunt un om destul de vocal în legătură cu viața mea, sau că trăiesc intens fiecare eveniment prin care trec, sau că plâng la filme în care mor cățeluși. Sure, nu neg. Asta e cât se poate de adevărat.

Eu aud: mamă, ce pămpăloaică! O putem călca lejer în picioare! Hai, coaie! Ia un bon de ordine ca să o tăbăcim p-asta! Ia uite ce ușor e! Haha, ce fraieră! Ce naivă! E vai de ea! O să creadă orice îi spui! Dacă îi dai puțină atenție a ta e!

Nu înțeleg de ce în mintea mea are o conotație negativă totul. De fapt, știu. De când eram mică am fost protejată de ai mei, mai ales cu veștile rele. Nu mi s-au comunicat lucruri decât când era prea târziu. Să nu cumva să întristăm artista că imediat intră în depresie creativă! Și se apucă să scrie, să compună, să plângă! Asta s-a întâmplat și încă se întâmplă la mine în familie. Nu îmi judec rudele, doar am găsit cauza. Și nici nu sunt un bebeluș. Nu vreau să fiu protejată de veștile proaste.

Am trecut prin iad de 10 ori cel puțin. Pot să mă descurc cu veștile proaste. Ba chiar pot să mut munții. Pot să trec peste cu ditai buldozerul. Dar dă-mi, mă, nene, ocazia! Că mă vezi toată pasională, intensă și îți e frică să nu cumva să explodeze vulcanul de sentimente pentru că ai tăi nu te-au învățat că e sănătos să lași sentimentele să iasă și pe exterior, asta e altă treabă. Scuză-mă pe mine!

Dacă ești o persoană sensibilă nu înseamnă că trebuie să fii protejată constant de oamenii din jur

sensibilă

După cum spuneam mai sus, atunci când dăm de-o persoană sensibilă, și anume cineva care trăiește intens viața asta care oricum e intensă ca dreacu’, nu ar trebui să ne punem un set extra de mănuși, pe lângă masca aia obligatorie, atunci când comunicăm cu ea. Oamenii sensibili nu-s ciumă și nici păpușele. Nu sunt jucării de porțelan, nu se sparg dacă le dăm vești proaste. Nici nu se vor dezintegra dacă îi respingi, sau dacă le spui că îi placi. Suntem oameni în toată firea care sunt în stare să se descurce cu sentimente puternice.

Acum că în mintea noastră sunt amplificate, iar pe exterior iese un soi de aaehwaoewhraworewqerq dada, e ok asta e altceva.

Văzusem recent o memă despre treaba asta: cuvinte puține, minte gălăgioasă. Dap, ăsta este adevărul. Dacă mă bombardezi cu informații puternice, intense, cu care nu prea știu ce să fac în momentul ăla, mintea mea explodează. Sunt asamblate între ele zeci de amintiri, poze, memeuri, piese, întâmplări și cel puțin 4-5 scenarii de viitor posibile. Deja le văd cum se întâmplă. Dacă tac sau spun mizerii pe gură e pentru că încerc să deznod ațele astea care se țes în mintea mea în timp ce încerc să scot ceva pertinent pe gură.

De regulă, îmi ies numai trivialități sau încerc să ocolesc subiectul de la București până la Constanța și înapoi. Asta e. Probabil că din exterior arată ciudat, ca și cum abia învăț să vorbesc și să leg propoziții raționale. Îmi asum. Când vedeți un om care face asta, dați-i, frate, timp! Să se așeze informația în capul lui. Nu îl presați că, da, ESTE SENSIBIL CA NAIBA! Chiar nu e prea mult pentru el, se descurcă. Nu e prima oară când e expus la asemenea scenarii. Doar că are un sistem. Aveți răbdare!

Să fii sensibil nu înseamnă că nu ești puternic

sensibilă

Vă spuneam mai sus ce înțeleg eu când îmi spune cineva că-s o gogoașă mică și sensibilă, o mielușică. Hahahahaha! Mielușică, da! Ia pune-te cu ea să vezi ce se întâmplă. Să fii sensibil este același lucru cu a fi puternic. De ce? Aoleu! Ce mindfuck ne-ai dat, Ana! Nu e adevărat. Oamenii sensibili sunt niște fulgușori de ea, nu ar răni pe nimeni! Nu pot să treacă peste așa ușor. Trebuie să îi înfășurăm într-o păturică de dragoste, pupici și pisici! Ei, pe dreacu’, voi răspunde eu. Voi știți cât de greu e să trăiești cu sentimentele la maximum în capul tău și să trebuiască să treci prin aceleași lucruri prin care trec oamenii care abia dacă simt acolo un spârc de emoție? E destul de greu. Căcatu’ ăsta te întărește. Vă garantez.

Am un sistem intern și extern cu ajutorul căruia pot să trec peste orice situație oribilă în 3 zile. Evident, fiecare are un alt modus operandi. Și nu vreau să mănânc căcat. Trec peste adică nu mă mai afectează atât de tare încât să mă așez pe podea și să stau acolo fără să muncesc sau să trăiesc normal. Că de trecut peste complet nu se întâmplă în aceste 3 zile. Dar cât să pot să funcționez ca un om normal.

Avem așa: se întâmplă situația nasoală. Reacționăm emoțional potrivit. Plângem, stăm nemișcați, dormim. Vorbim cu terapeutul, prietenii despre. Comandăm mâncare, băutură și țigări a doua zi. Gata, azi e zi de răsfăț! Nu se muncește, nu vorbim cu oameni. Totul e pe răsfăț. Calm. Frumos. Bețișoare parfumate. A treia zi, încep să analizez situația. Să înțeleg ce s-a întâmplat. Mai plâng puțin. Mai discut cu oameni. Îmi notez pe o foaie cum mi-aș dori să fie viața mea de acum încolo. Niște baby steps. Și încep să fac asta. Evident, că seara iar rup mâncarea, băutura și țigările.

A patra zi gata. Viața revine la normal. Muncă, mailuri, scris, sport, mâncat sănătos, somn. La revedere! Sigur că există evenimentul în capul meu. Sigur că e un soi de reprimare. Dap, mai vorbesc despre și mai sufăr din când în când. Dar ăsta e procesul meu. Funcționează de fiecare dată. Deși terapeuta mea nu prea e 100% on board cu el. Recunosc. Și nu îl recomand nimănui. De ce nu e de acord? Mi-a zis că ar trebui să sufăr cât timp trebuie să sufăr. Să îmi trăiesc sentimentele. Dar ea nu știe că eu când sufăr, stau în pat și nu fac nimic cu lunile. Iar ANAF-ul îmi bate la ușă. Așa că am dezvoltat acest sistem pentru tânăra antreprenoare din mine.

Concluzia?

Oamenii sensibili nu-s pămpălăi. Exact cum cred eu despre mine când aud că vai, ce panseluță sensibilă sunt! Ba dimpotrivă. Nu ar trebui să se întărească pentru că suntem deja niște pietre tari. Calmați-vă că nu se ia și la voi! Și dacă un om dintr-ăsta care chiar simte lucruri reale, umane, te face să te simți cumva ciudat înseamnă că nu ești confortabil cu felul în care percepi tu sentimentele și emoțiile. Mai ales când ești deranjat de oameni cu trăiri intense. Ia vezi ce se ascunde acolo în tine. Poate și tu ești la fel, dar îți e frică să nu te rănești.

Dacă ai și tu un om sensibil în viață, dă-i articolul ăsta ca să-l liniștești. E okay să fii sensibil. E chiar super mișto. Toate sensibilitatea asta ne face super empatici și creativi. Mult prea umani.

×