Confesiuni Inspirațional

Tradiția sărbătorilor, trigger de depresie

De ani de zile, foarte mulți, nici nu mai știu de când, nu mă simt ok de sărbători. Oricât de tare am încercat eu, sau oamenii care mă iubesc, nu sunt deloc în spiritul Crăciunului sau Revelionului. Poate și pentru că îmi trezește amintiri nu tocmai plăcute. Ca în Revelionul ăla de prin 2010 care m-a prins pe balcon, singură, la o petrecere în Pitești, bând vodcă și plângând.

Sau Crăciunul în care ai mei nu au mai ajuns la bunici să mă vadă și bunică-mea nici cadou nu mi-a luat. Sau chiar acum 2 ani când am stat pe balcon așteptând să mă sune fostul să-mi zică dacă să vin și eu la petrecerea la care era el și m-a sunat la 3 dimineața, așa că am îndesat o sticlă de Martini pe gât și-am plâns 3 ore. Sunt foarte multe Crăciunuri și Revelioane care chiar m-au prins pe picior greșit.

Îmi amintesc când primul meu prieten știa că mă apucă depresia de sărbători, că urăsc iarna, zăpadă, tot ce ține de sezonul ăsta.

Și chiar și-a dat omul meu silința să mă înveselească. S-a gătit, a făcut doi brazi, unul mic și unul mare, prăjituri de la mă-sa, muzică festivă, de toate. Mă tot pupa, îmi spunea că-s minunată. Și eu stăteam acolo ca o bucată de beteală căzută lângă brad. Pe care n-o observă nimeni. Mă simțeam și așa mă simt și acum, fix cum zicea Sylvia Plath. Ca într-un clopot de sticlă.

Mai nasol e când chiar nu am ce să fac de sărbători, sau mă apucă stările de dinainte. Revelionul trecut am fost la o petrecere cu un prieten super bun și apoi am dormit la el. A doua zi îmi lansam blogul ăsta, de pe care mă citiți acum.

Știam eu că o să strâng peste 70k vizitatori unici în anul ăsta? Habar nu aveam.

Dar abia așteptam să treacă mai repede mizeria aia de an. Aceeași stare o am și acum. Să treacă mai repede Crăciunul și Revelionul.

Îmi amintesc prin 2016 sau 2017 un Crăciun în care am avut un mental breakdown destul de grav și le-am scris prietenilor mei că am gânduri suicidale. Dar au decis să mă ignore. Complet. Și să îmi spună că dramatizez. Eram la ai mei, acasă, sus în camera mea și pe fundal mergea Comedy Central în timp ce eu plângeam. Un Crăciun extraordinar, oricât de tare s-au chinuit ai mei. Din nou, s-au dat oameni peste cap pe lângă mine. Nu m-a ajutat cu nimic.

Nu știu care e treaba cu luna sărbătorilor, din ce am vorbit cu terapeuta e mare trigger pentru depresivi, anxioși sau orice om care are cea mai mică urmă de mental illness.

Cum să te descurci dacă o persoană apropiată ție trece prin acest HOLIDAY BLUES?

Haide că sunt aici să dau cu sfatu’ de pământ!

Vorbește cu ei și asigură-te că sunt bine

Sigur că poate nu funcționează să-i binedispui, după cum am zis mai sus. Dar contează foarte mult, chiar dacă pare, să le dai atenție, să îi întrebi de sănătate, să le amintești că sunt importanți pentru tine. Are un impact de 5%, dar uneori chiar și ăia 5% contează.

Încearcă să îi înveselești, dar nu te aștepta la vreo reacție extraordinară. Eu sunt super dead inside în perioada asta, poți să faci orice. Îmi amintesc că primul meu prieten m-a scos din metrou, în zăpadă și m-am crizat. I-am zis ce naiba are în cap și am plâns. Dar el în loc să o ia urât, mi-a zis să zâmbesc, că e prima noastră zăpadă și m-a sărutat. Vă dați seama că nu-s chiar stană de piatră. A fost un moment super frumos, care mi-a mai dezghețat sufletul, logic. Nu au fost niște sărbători așa de rele, dar starea mea…

Nu îi întreba dacă sunt bine o dată la 3 minute

Acum normal că treaba asta este stresantă. De multe ori chiar uit că sunt în starea asta, dau block la ea. Și îmi amintesc unii: tu ești bine? Dar azi ești bine? Dar mâine cum o să te simți? E destul de enervant. Important să știți e că omul ăla nu e chiar foarte bine în perioada asta. Asta nu înseamnă că trebuie să vorbească mereu despre cum se simte.

Haide să ne purtăm normal cu el, nu ca și cum e invalid. Depresia nu e un handicap. Este un dezechilibru chimic din creieraș cu anumiți triggeri. O explicație științifică ar fi că iarna ai niște carențe, nu prea vezi lumina soarelui etc.

Include-i în activități de sărbători chiar dacă le refuză

Știu că știți treaba asta. E prin toate meme-urile despre introverți. Eu, spre exemplu, sunt ambivertă. Dar da, în perioada sărbătorilor mă închid super tare în mine. Nu prea am chef de activități cu alți oameni, le am pe ale mele. Evident că nu am chef să vin în locuri, să facem Revelionul nu-știu-unde sau alte chestii similare. Însă, faptul că vrei să mă incluzi în planurile tale îmi amintește că nu sunt singură pe planetă.

Cine știe? Poate chiar mă răzgândesc. At some point.

Acum că aveți aceste 3 sfaturi, aveți grijă de omul din preajma voastră care nu se simte ok de sărbători. Dați-i o îmbrățișare virtuală sau reală!

Citiți mai multe despre depresie și anxietate aici.


Dacă te simți așa de sărbători, recomand terapie. Eu fac cu Liliana, de la Mind Experience.

×