Love Brands

Shoteria: Dă-mi un shot de despărțire, te rog

Salut, în secțiunea de Love Brands, pe care am creat-o și am adăugat-o mixului de subiecte din blog, o să vorbesc despre branduri care-mi plac, o să povestesc puțin relația mea cu ele, despre ei și cam de ce cred că merită toată atenția publicului. Majoritatea o să fie branduri locale.

Also, dacă tu crezi că o să îmi placă brandul tău, dă-mi un mail la anapebune@gmail.ro și o să îl analizez, văd, testez și-o să decid dacă îl includ aici. Nu pe influencereală, ci pe susținere. Așa că nu mă aștept la niciun ban, comision sau alte porcării tipice.

Stație de reabilitare pentru cei cu inima frântă

În 2015 am trăit cea mai dureroasă despărțire din viața mea. Cine mă știe știe clar că-s o mare feelingoasă care plânge cu muci la nas și face și baloane dacă e rănită. Aici vorbesc despre prima mea relație serioasă în care m-am implicat emoțional atât de tare încât îmi imaginam că fac copii cu omul ăla. Știam deja cum îi cheamă pe copiii noștri. Eram mutați împreună. Vorbeam despre căsătorie. Aproape era să se întâmple și asta.

Doar că spre final s-a fâsâit. Eram prea impulsivi, prea vulcanici, nu puteam să fim împreună. Voiam lucruri diferite de la viață. Eu voiam să fiu influenceriță, el voia să își dezvolte cariera. Eu voiam faimă, el voia să creeze un legacy. Ca să fiu complet sinceră, aveam amândoi 25 de ani.

Acum mi se pare că era o decizie impulsivă ca prima relație din viața mea să dureze pentru tot restul vieții. Aș mai fi fost eu așa de dornică să terapie, să freelance, să mă transform în tot ce sunt acum? Nu cred. Aș fi devenit sigur o mamă-influenceriță. Nu e nimic rău în asta, Doamne Ferește! Doar că nu se mai potrivește cu mine, cea de astăzi. Sunt un om complet diferit, cu alte standarde.

S-a despărțit el de mine. Mi-a spus că vrea să plece în Europa, să își trăiască viață, nu vrea să fie legat de nimeni. Ca să fiu sinceră, poate că eram foarte mică, din punct de vedere emoțional, și mă deranjau toate nimicurile. Eram geloasă. Posesivă. Îl controlam. M-am rugat de el să ne împăcăm, dar nu a mers. Mi-a dat o săptămână să-mi strâng lucrurile. Zis și făcut, Anuța! Imediat mi-am luat aura aia de miserupism, după ce am plâns ca proasta din telenovele și am strâns lucrurile. Am strâns tot în pungi. Amintiri în pungi. Iubire în pungi. Sufletul meu secționat pus în pungi. Straight face, gata!

Care e planul, Ano? MERGEM ÎN CENTRU ȘI NE FACEM PRAF!

*SIDE NOTE: Nu recomand să faceți la fel vreodată. Și nici consumul exagerat de alcool*

Prima noapte de beție, ultima noapte de prostie

În noaptea aia am cunoscut-o și pe una dintre prietenele mele cele mai bune, Iulia. Nu mai am poze, dar am un check-in și-un review despre seara aia. Lucrurile au decurs așa, m-am întâlnit cu Iulia pentru prima oară în viață, vorbeam de ani de zile ba pe Yahoo Messenger, ba pe Facebook, ba pe Hi5 (wow, bă!) și am zis hai să ne vedem. Gata! Facem prietenie în viața reală.

Până venea ea, eu nu am mai avut stare în casa în care stăteam. Nu îmi mai era locul acolo. Nu aveam loc nicăieri. Simțeam o agitație continuă. Îmi ardeau zeci de regrete pe sub piele, ca niște purici. M-am machiat, m-am aranjat și-am fugit spre centru. Iulia spusese că la ea mai durează. Asta e, nu mai pot să stau, dar mi-e greu să plec. Trebuia să iau o decizie rapidă. Chemat taxi, dus în centru vechi, intrat în primul bar.

Ce credeți? Shoteria era pe la începuturi. Era shiny and new pentru mine. Având în vedere că nu prea mai ieșeam din casă, nu mai beam, nici nu mai fumam de ceva timp. Intru în club, nu era prea mult fum și nici prea mulți oameni. Seara abia începea. Deși mie nu îmi păsa decât să uit de cum mă simțeam. Eram deja tristă, abandonată, confuză, nervoasă pe mine. Credeam că mi-am ratat căruța spre fericire. Mă simțeam ca un gunoi. Analizam tot ce nu făcusem bine până în momentul ăla.

– Te ajut cu ceva, mă întreabă un barman tatuat și simpatic.

-Dă-mi un shot de despărțire, zic cu jumătate de gură

-Hopa! Dar ce-ai pățit?

-Scurt pe doi: m-am despărțit recent. Trebuie să îmi găsesc să mă mut săptămâna asta. Am pus totul în pungi. Acum ajută-mă să uit, am zis scuipând cuvintele de parcă mi-erau Crez.

-Se face, fata!

În secunda doi începe să amestece lucruri, aproape vrăjitorie părea. Nu prea văzusem așa ceva. Na, la cât de neieșită eram eu din casă.

-Poți să te dai puțin mai în spate?

-De ce, întreb șocată.

-Ai să vezi!

În momentul ăla dă foc la shot și face un spectacol frumos. Îmi spune să-l beau și nici nu-l termin bine și-mi pregătește altul. Și altul. Și altul.

Până a venit Iulia eu deja dansam și mă simțeam bine. Am plecat apoi în Oktoberfest. Asta e o poză din seara aia.

De atunci m-am întors la Shoteria în momente-cheie din viața mea. A devenit un ritual. Duceam acolo oamenii importanți din viața mea. Am dus și un idiot sau doi, dar nici nu mai contează acum. Era un fel de stație tip purgatoriu pentru evenimentele mișto din viața mea.

Stație de distracție? Poate de reabilitare emoțională și de salvat de la multe decizii proaste din viața mea.

Povestea Shoteria continuă

Au trecut câțiva ani de atunci. Ultima ieșire pe care am avut-o m-a trecut iar prin Shoteria. Sărbătoream cu prietenii mei un nou început. Ne luaserăm mansarda. Lucram cu cei mai buni ai mei și viața începuse să prindă culoare. Nu eram după despărțire, deși nici departe de asta. Nu aveam același state of mind ca prima oară când am ajuns aici. Eram mai matură, mai stabilă. O altă Ana intrase pe ușă.

Long story short, lovește pandemia. Mi se părea păcat să nu continue povestea Shoteria. Mai ales că am trăit cele mai mișto momente-cheie din viața mea acolo.

Am zis să ajut cum pot. Așa că acest articol e un cadou pentru Shoteria, în special pentru Andrei Nebunoiu, dar și pentru mine. Povestea continuă și deja se mișcă lucrurile.

Shoturile care ne plac atât de mult s-au transformat în băuturi pe care le putem comanda acasă, odată cu paharele de shot aferente.

Ba mai mult, de ieri chiar fac livrări și prin Glovo. Au dat drumu’ frumos și la o campanie de 1 mai, cu hamsii proaspete (Da, Andrei, PROASPETE, am înțeles), bere Bucegi gratis la fiecare meniu, mujdei, mămăligă, băuturile alea de mai sus magice.

Recomand din tot sufletul Shoteria. Barul, purgatoriul momentelor mele fericite și triste. Toată implicarea imensă din partea tuturor celor care sunt în spatele brandului. Credeți-mă că au muncit de s-au uscat zilele astea. Și se vede! Au muncit cu toții.

Vin mai multe surprize! Azi sărbătoresc cu Para Stas și hamsii. Ceea ce vă doresc și vouă!

Dacă aveți poftă, le comandați de aici.

Mulțumesc, Shoteria! Pentru tot.

Dați like pe Facebook aici.

Follow pe Insta aici.

Comandă de mâncare aici.

*SIDENOTE: Puteți să scrieți un mesaj pe Facebook sau pe Insta ca să comandați fie licoare magică, fie mâncare de 1 mai*

×