fbpx
Literatură

Sfârşitul Lumii începe online

Acum 2 ani am scris acest text fără să ştiu haosul care o să se petreacă în perioada asta. Cred că sunt într-adevăr Mafalda după cum am zis şi în articolul anterior.

Vă las cu o bucată de literatură care a prezis viitorul din greşeală.


Voiam o pauză de la Internet și de la telefon. Ne petrecem viață cu ochii într-un ecran. Aia e, n-au decât să creadă că am declarat moarte vieții mele sociale virtuale. Weekend-ul ăsta o să fie doar pentru mine!

sfârşitul lumii

E foarte ciudat cum telefonul a devenit o extensie a mâinii mele stângi. Și e și foarte ciudat că păstrez o bună bucată din mine în el. În telefon ai muzica, pozele, discuțiile, secretele, sentimentele și munca ta. Zicea cineva că poți să cunoști omul după ce aplicații are instalate în telefon.

Wow! Pe ce planetă trăim? Nu știu dacă mai există ciudați ca mine, dar Internetul și telefoanele ne-au complicat și simplificat viața în același timp. Și nu în același fel. Eu am decis ca acest weekend să îmi desfac creierul din brațele tehnologiei și să ies din ecuația virtuală a tuturor. Nu am foarte mulți prieteni oricum. Sunt convins că nu o să plângă nimeni după mine. Închid telefon, închid datele de la telefon și mă dedic activităților clasice: curățenie, filme, cărți, scris și masturbare.

Da, am zis masturbare! Dar dintr-aia în care trebuie să scoți din memorie amintirile alea cele mai porno ale tale ca să-ți faci chef. Acum îmi dau seama că mult timp pe care-l petrecem acum pe telefon era dedicat înainte masturbării.

O să fiu un sihastru, în cabana mea din beton, din cvasicentrul Bucureștiului. Bine, nu e o cabană! E o căbănuță. E o garsonieră, ok? De astăzi și până poimâine Internetul va fi scutit de scroll interminabil și de double tap-uri. Internetul nu va cunoaște căutări dubioase pe Google, sau Kind Reminder-e de pe mail.

sfârşitul lumii 2

De astăzi Internetul nu va mai vedea comentarii nervoase la postări controversate. Timp de 2 zile pozele femeilor frumoase vor plânge după inimioarele și like-urile mele. Să notați ziua asta în istorie! Ziua când Valeriu nu mai stă cu telefonul bot în bot. Gata, Internetul! Luăm o pauză! Nu ești tu de vină, sunt eu! Bine, poate ești și tu puțin de vină. Ești tentant și tot ce faci zilnic este să mă faci să fac lucruri împotriva voinței mele.

Fac numai ca tine! Dau click pe reclame. Văd reclame. Văd filme în mod ilegal. Râd la statusuri și poze amuzante. Dau like la toate parașutele dezbrăcate de inhibiții și dornice de validare. Nu mă lași să stau liniștit în nicio clipă!

Ba o poză cu pisici, ba un clip cu un cățel adorabil! Mă lași? Pot să trăiesc și eu? 2 zile nu ne mai vedem. Începi să mă stresezi. Am decis că în prima zi ar trebui să beau și să dorm. Păi cum altfel să scapi de-o obsesie? Prin băutură și somn. Mie bunicul meu îmi spunea mereu că atunci când ești supărat trebuie să dormi măcar jumătate de oră. Îți revii imediat! Ba chiar în loc să scoți vreo prostie pe gură, mai bine mergi să dormi nițeluș. Așa că am zis să pornesc spre supermarket, cu ador-urile pe hold și double tap-urile doar în portofel ca să scot banii.

Ce să bem astăzi? Bere? Vin? Tărie? Nu știu. Parcă aș dormi bine cu un vin și cu o friptură. Merg să caut antricotul de vită perfect. Mamă, ce căcat au făcut ăștia de-au scumpit carnea în halul ăsta? Au murit veganii? Ce se întâmplă? În timp ce zăceam îngândurat, pe televizorul din spatele meu rulau știri, care mai de care mai horror.

sfârşitul lumii 3

Una dintre ele m-a surprins.‘’Virus nou descoperit în Italia. 10 oameni au murit și restul se află în stare gravă. Italia și-a închis aeroporturile și porturile’’. Aoleu! Gripa aviară, porcină, ce naibă știre de rahat mai e și asta? Am treburi mai serioase de făcut pentru astăzi. Pa, Internet! Dă-te dracu’! Nu te mai iubesc și nu te mai vreau în viața mea! Mă rog, pentru câteva zile până îmi revin și apoi abia aștept să-ți văd pozele porno, textele controversate, știrile cu politicieni și hashtaggurile penibile din pozele pițipoancele care sunt mereu #feelingblessed, fată!

Am ales antricotul și dus eram spre raionul de vinuri.

-Ce zici, Vălică?

-Ohhhh, salutare, boss! Ce zici tu?

-Bă, ai văzut știrile?

-Hai nu-mi spune că tu chiar crezi în știri!

-Bossule, cică e chiar grav!

-De unde știi?

-Așa mi se pare.

-În fine. O mizerie! Manipulare în masă!

-Ia zi, ce faci aici?

-Îmi iau alcool și renunț la Internet.

-Ce, mă?

-Da, 2 zile fac o cură de Interneți.

-Bravo! Respectele mele! Eu aș muri fără pozele cu pizde de pe Instagram. Mai vezi și tu o bucuță, mai vezi un șold. Pula mea. Știi cum e.

-Știu, dar cred că nu mor 2 zile fără șoldurile photoshopate de pe Insta.-Adev, frate! Hai că te las să-ți alegi vinul în liniște! Poate ieșim la o bere curând!

-După cura de net!

-Desigur, după cură. Dacă reziști!#Rezist, normal!

Prietenul ăsta al meu nici nu îmi era prieten. Așa îmi place mie să zic ca să pară că am și eu prieteni cărora le pasă de mine. Dar suntem simpli amici, prin conjunctură. Este fratele unei foste și niciodată nu pot să-i țin minte fața. Are o moacă d-aia comună, de bărbat de la țară, cu ochii negri și părul negru, cu tenul bucălat și roșu. Și vorbește și foarte repede și obositor!

Nu pot să țin pasul! Ce bine c-a plecat! Deși, văd că s-a cam ajuns omul meu. Gecuță Armani, portocalie neon, dar totuși! Bocanci Timberland! Ce-o face și ăsta cu viața lui? Cui dracu’ îi pasă? Hai să bag un vin repede. D-ăsta ieftin că nu sărbătoresc nimic! Am ajuns acasă și am pus telefonul într-un recipient roz, l-am legat cu un șiret. Nu înainte să închid netul și să îl dau pe silențios. O făceam!

Pa, telefon! Am început să fac puțin curat prin casă și să îmi creez atmosferă. Lumânări parfumate, vinuț în pahar de cristal, draperiile trase până jos ca să fie beznă, muzică chill. O labă sănătoasă, un pahar cu vin și somn, tati! Am adormit ca un animal, ca un urs în hibernare, mai mult de 12 ore. Nici nu mai știam ultima oară când am dormit atât. Cred că era timpul să mă uit la telefon.

E o prostie ce fac! Cine naiba face cură de telefon? Trebuie să văd bucuța zilei! Deschid telefonul, deschid draperia și tot ce văd e liniște totală. Pe străzi mașinile stăteau pur și simplu în trafic. Semafoarele nu mergeau. Nu era nimeni, nicăieri. Nici urmă de vreo persoană pe stradă. Intru pe rețelele mele obișnuite de socializare, nu puteau fi accesate.

Țeapă! Nu ai net, fraiere! N-auzi că sfârşitul lumii? Am dat să aprind o lumină, dar nu era curent! M-am dus să mă spăl pe față, dar nu era apă! Am vrut să sun pe cineva, dar nu aveam rețea.Ce se întâmplase și în ce vis ciudat mă aflam? Am ieșit din scară și am vrut să merg la magazin.

Un mesaj mare m-a lovit în față: ‘’Dumnezeu să binecuvânteze sufletele tuturor care rămân în urmă!’’. Ce se întâmplase? Trebuia să știu! Toate magazinele erau goale. M-am dus într-un restaurant și pe masă erau farfurii cu mâncare, pahare încă pline. M-am dus în bucătărie, erau oale de mâncare pe foc. Am oprit focul și am mers mai departe. Am intrat în barul meu preferat, unde lumina era aprinsă și încă mergea muzica. Ce zi de naștere tâmpită să ai? De fapt, e ideal! Am decis să nu mă sperii. Oricum ce se întâmplase m-ar fi omorât în cele din urmă.

De ce să nu mă bucur de băutură pe gratis? Tu ce ai face dacă ai fi ultimul om de pe planetă? Tu ce ai face dacă ai fi singurul om de pe planetă, de ziua ta? La mulți ani, nu? Mai are sens să-ți serbezi ziua? Sau să vandalizezi magazine și să furi haine, gadgeturi, mașini scumpe, adidași mișto și să iei toată mâncarea pe care o găsești? Mai are sens să faci toate astea într-o lume care a murit deja? Suntem dependenți de telefoanele noastre.

Ce dacă-i Sfârşitul Lumii?

Fie că vrem să recunoaștem sau nu. Bucuța zilei sau sfârşitul lumii? Orice ai nevoie ca să supraviețuiești. Închin acest pahar, direct de la sfârșitul lumii! La mulți ani mie! LMA, omenie! La mulți ani, tehnologie! Am mâncat pe gratis. Am băut cât am putut. M-am îmbrăcat în haine scumpe și acum sunt în acest Porsche roșu cu un pistol de vânătoare. Cadoul pe care mi-l voi face de ziua mea e un glonț în cap. Lumea nu are sens fără oameni în ea.

Iar eu sunt doar o anomalie. O eroare. Am decis să mă sinucid. Dar nu înainte să văd bucuța zilei! Și ce mai frumusețe!

Zbang.


Dacă vrei să citești cartea mea în versiunea PDF ca să o ai oriunde, chiar în telefonul tău, dă-mi un mail la anapebune@gmail.com.

Dacă îți place cum gândesc, vino la cursurile mele de Copywriting aici.