Nu mai voia să plece
Nope. S-a împrietenit cu toți. Ba chiar a început să treacă granița dormitorului și mă trezeam cu ea în bucătărie la zece dimineața când încropeam micul dejun. Știi cuplurile acelea care mai stau împreună din obișnuință? Că nu știu ce să facă cu viețile lor în lipsa celuilalt? Exact așa eram noi două. Doar că eu chiar eram sătulă și voiam să scap.
Și atunci ai găsit un partener potrivit care te-a scos din casă și din stările confuze, poți spune. Nu, nici asta nu s-a întâmplat. Partenera mea îmi stătea atârnată de gât și-mi verifica fiecare mesaj trimis ființelor de sex opus. Era grijuluie, zicea ea, și îmi arăta toate lipsurile sau neajunsurile oamenilor cu care veneam în contact.
– Ăla e urât și e mai mic de înălțime ca tine, nu începi să te întâlnești cu pitici, nu?
Nu, nu voiam.
– Ăla pare că e disperat să se însoare. Nu vrei să fi nevastă la 30 de ani, nu?
Nu, nu voiam.
– Ăla e cam sărac și nici nu vrea să-și depășească condiția. Tu vrei un om cu ambiții mari, nu?
Da, voiam.
Și tot așa. Zi după zi. Anotimp după anotimp. Ce puteam face în martie amânam pe iunie și august pe noiembrie.
6 luni cât 2 ani
N-aș putea spune cu exactitate cât a durat relația noastră toxică. Dacă au fost șase luni, s-a simțit cât doi ani. Dacă a fost un an, s-au simțit cât cinci. Important e că sfârșitul a început când panica a început să bușească cu picioarele în ușă.
Avea în rucsac cinci idei de roman, toate diferite. Se temea că toată seva din ele se va evapora și vor rămâne uscate ca un colț de pâine uitat pe masă. Știa că nu m-aș risca să-mi înfig dinții și să gust din ideile secătuite. Așa că două săptămâni a bătut în ușă și a făcut zgomot până m-am decis să-i deschid.
Era palidă și ținea de mână o fantomă blondă cu ochi albaștri. Prietenul meu imaginar din copilărie, Billy. Ultima data când mă gândisem la el eram în perioada bacului. Blondul mi-a tras o palmă zdravănă și s-a așezat direct în fața calculatorului făcându-mi semn să mă așez pe scaun.
– Sper că n-ai venit cu poeziile alea cretine din liceu? Sau cu tentativa de memorii începută la 16 ani, îi zic eu și mă surprind că vorbesc cu voce tare.
Panica era cățărată pe brațul drept al scaunului și mă împungea cu degetul în spate. Urăsc să mă împungă cineva cu degetul. Billy îmi înșirase pe birou mici figurine însuflețite care se grupaseră în cinci echipe. Tot nu pricepeam ce se întâmplă.
– Îți aduci aminte ce îți trecea prin cap cât ascultai discografia Judas Priest pe repeat? Mă întreabă Billy.
– Idei amestecate, nimic concret, îi răspund.
– Greșești. Ai aici toate personajele principale din cartea pe care ai gândit-o atunci.
Mă uit la una dintre echipe și recunosc într-un final fețele lor. Sunt toți acolo. Dornici să-și spună povestea dacă eu sunt gata să tastez. Apoi îi văd pe rând și pe ceilalți, din celelalte echipe. Îi știu pe toți ca pe frați dintr-o uriașă familie. Le știu timbrul vocilor, cum le place să se îmbrace, cât de inteligenți sau vicleni sunt. Panica mă mai împunge o data de la spate.
Am înțeles rostul fiecăruia. Le-am creat foldere separate și le-am început poveștile. Unele au ajuns la final, altele sunt încă în lucru.
Lumea are muze, eu am un muz
Lumea are muze, eu am un muz. Billy e tot timpul pe undeva prin jur. Nu mă deranjează cât timp își face treaba. El e cel care mă trezește în creierii nopții și mă forțează să notez pe colile de pe noptieră frânturi de idei semi-coerente pe care numai el știe cum le găsește prin evenimentele zilelor trecute. Uneori, dimineața, găsesc o figurină nouă lângă telefon și o recunosc imediat. E personajul lipsă dintr-o oarecare poveste. Îl duc în echipa lui și îi zic să aștepte.
Panica e tot timpul cu degetul pregătit să mi-l înfigă în coaste. Și pentru că detest să-mi facă asta, mă apuc de treabă. Pentru că acum mi-e teamă că nu voi apuca să scriu tot ce mi se șoptește. Rămân fără timp înainte de a împărtășii lumii din poveștile mele.
Unii oameni își iau ideile pentru scris din copacul cu idei. Eu scriu poveștile personajelor pe care mi le aduce prietenul imaginar din copilărie. Cu o panică în spate.
Amelia este un Content Writer extrem de skilled. I-au plăcut exerciții cu articole SEO și se vede clar că are condei. Recomand și blogul ei vechi. Îl găsiți aici.
Dacă vreți să vă înscrieți la grupa 6 din cursurile ”Copywriter la Început de Drum”, intrați aici. Începe pe 22 iunie.
Dacă nu puteți luna asta, nu vă faceți griji. În fiecare lună țin cursurile!
