Am văzut ieri că vă place cancanul. Articolul cu acid în buze a strâns peste 2k vizite pe blog. Am zis că ar trebui să vă mai dau. Doar că de data asta o să ne-o ardem și profesional. Chiar dacă o să tot citiți în cartea mea nouă, despre Copywriting, pe care plănuiesc să o scot anul ăsta, vă dau și aici. Povestea de astăzi este despre cum atunci când ai prea multă încredere în oameni, profită. Mai exact cum poate să profite un client de buna ta creștere.
Stați să reformulez. Povestea de astăzi este despre furt intelectual. Iaca! Ce deșteaptă par, să mor io! Se făcea că eram prin anul 2015, anul în care înainte să mă întorc iar și iar în agenție, am decis să fac Freelance. Pe cât de intelectuală am fost mai sus, pe atât de tâmpită eram în 2015. N-aveam formă legală, facturam prin vecini. Nu aveam nicio strategie în spate.
Acceptam orice client. Acceptam orice sumă. Eram într-un cuvânt: disperată să fac rost de bani.
Am pus un status pe Facebook, aveam și puțină experiență. Ce îmi mai trebuia? Nimica. Ce contract? Lasă. Ce rate card? Lasă, boss, că merge și așa! Haide să vedem de unde pică ceva mișto.
Ah, uite că îmi scrie o tipă. Wow, are o afacere de pantofi! Ce tare! Chiar mi-ar plăcea să fac texte pentru nișa de fashion. Prea m-am săturat de imobiliare, medical și Horeca. Haide și ceva mai altfel! Asta am cerut, asta am primit. Ce să zic?
Îmi arată femeia poze cu toate modelele de pantofi, părea de treabă. M-am uitat o secundă la pozele ei de profil. Hai că are și familie. E serioasă. Mă întreabă la un moment dat dacă pot să o ajut cu naming-ul pentru toate perechile de pantofi, cât și cu descrierea pentru ele. Erau cam vreo 25, parcă.
Sigur, am spus eu ca o capră tâmpă de silvostepă. Nu știam nimic despre client, dar am dat-o înainte.
Da, fei. Facem, normal că da! Își dă fata silința de-o să le fie vizitatorilor site-ului mai mare dragul să citească descrierile de la mizeriile tale din imitație de piele.
Zis și făcut! Am făcut un Excel cu fiecare pantofior, culoarea lui, modelul de toc, materialul din care era făcut, denumirea și descrierea. Am trimis frumușel acest Excel către doamna în cauză. A avut foarte multe modificări și le-am făcut.
M-am pus călare pe fiecare text și cerință. Am editat. Am făcut research. Verde perlescent, auzi. Bine, fei. Facem cum vrei tu! Bun, trimitem varianta a doua. Auzi, dar banii pe ce am lucrat când aș putea să îi văd? Știi, sunt și eu Freelancer. Nu am altă ocupație. Atâta pot. Ce zici? Ah, sigur. Mâine-poimâine. Bun. Uite aici contul meu. Dă un semn când îi virezi ca să știu dacă am ce să mănânc în ziua aia. Ultima parte nu i-am zis-o. Dar am exagerat și eu pentru efect dramatic.
Trece azi. Trece mâine. Ziua 3. A patra. La a cincea am zis să-i dau un mesaj pe Facebook. Mare mi-a fost surpriza să văd că mi-a dat…PREA MULȚI BANI ÎN CONT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Glumesc. Mi-a dat block și la revedere! Super client. Super experiență! 10/10. Recomand. Ca un duș rece.
Ce am învățat de aici, Copyi?
Nu facem nimic fără contract + factură.
Nu sărim în orice proiect doar pentru că nu avem bani.
Ne asigurăm că suntem pe aceeași pagină cu clientul.
Avem o formă legală.
Cât despre Ana care și-a luat țeapă, aia e. S-a scuturat de praf, a mai mâncat zascuscă vreo săptămână și a mers mai departe. Ți-o iei o dată rău de la un client și e suficient cât pentru o viață.
Dacă ți-a plăcut textul, află că pe grupul meu de Copywriting o să ai mai multe de învățat despre meseria mea. Intră aici!
Înscrie-te la cursurile mele de Copywriting aici.
Dă-mi follow pe Instagram aici.
Mai fac și twitch. Follow me here!
