Sincer, m-am apucat să frec aragazul pentru că simțeam că ard gazul de pomană. Am auzit că-ți plac jocurile de cuvinte. Doar că eu, recent, ți-am dat doar jumătate din asta. Adică jocuri.
Când mă gândesc că cele mai intense gânduri și trăiri le-am avut fix în ipostaza asta: eu cu multe sentimente nerezolvate, cu o cârpă, sau un burete, frecând ca o tâmpită aragazul.
E o constatare faptul că în ultima vreme mă gândesc la tine și în alte momente. Când citesc. Când scriu. Sau când ascult muzică. Ba chiar, uneori o fac și când mă sărut cu altcineva.
E stupid să fac asta și mi-ar plăcea ca la finalul acestui frecuș mental să fiu o persoană mai bună. Deși Doamne ce mi-aș dori să fie cu tine de mână. O mizerie romantică pentru că noi doi nu suntem pe aceeași lungime de undă. Sau suntem, dar eu frec aragazul și tu o freci.
Teama pe care o am e că pata asta pe care o am pe tine nu o să o pot scoate la fel de ușor precum scot petele astea de ulei.
Nu am mai scris de ani de zile texte siropoase. Poate pentru că petele astea sunt destul de lipicioase. Iar eu nu mai consum dulciuri că nu sunt sănătoase. Nici nu știu în ce direcție să îmi orientez gândurile ca să nu mai fugă neîmblânzite spre ușa ta. Bă, ce căutam la ușa ta? Nici eu nu știu. Ce căutăm cu toții, cred. Pe cineva la care să ne gândim când frecăm aragazul.
Am citit prea multe cărți și am scris prea multe texte în care iubirea nu învinge, nu aduce nimic bun și amândouă personajele implicate sunt complet distruse atunci când se duc petele.
Îl căutam pe dracu’ și l-am găsit în mine. Nu sunt eu când mă gândesc la tine. Sunt altcineva. Mă inspiră. Mă enervează. Dar mă și complică. Mă agită. Și apoi îmi spun că e mai bine să mă potolesc.
Nu se mai duce, frate, pata asta? Cred că folosesc soluția greșită de curățare. Am luat una la plesneală și văd că ingredientele de pe ea înrăutățesc petele. Și știm amândoi că situația asta e prea necurată ca să fie desfășurată.
Așa că iată-mă din nou, umplu pagini goale cu gânduri amețite de soluții de curățare. Îmi place să fiu inspirată și să mă rănesc la nesfârșit. De asta mintea mea se gândește la tine de o săptămână încontinuu de parcă ești cineva special. Pe cine naiba mint? Chiar ești. Dar nu pentru mine. Știi că sunt femeia aia căreia nimic nu-i convine. Am intra în rutine. N-ai mai știi ce-i cu tine. Ar complica lucrurile.
Fir-ar, ar trebui să mă port mai cu mănuși cu tine! Nu îmi place să stric. Nu vreau. Dar ce naiba fac cu pata asta? Nu se ia neam. Mi-ar plăcea să ai și tu una. Ca să nu fiu singura care freacă aragazul și se gândește la săruturi furate când nimeni nu e atent.
M-am resemnat. Nu sunt rănită. Sau îndrăgostită. Sunt puțin amețită. De la soluțiile de curățare.
Când eu în momentul ăsta ar trebui să găsesc soluții de uitare. Pot să mă uit, dar nu pot să ating Și asta e complet în regulă. Pentru că-mi place să mă uit. Și clar o să și uit.
Nici nu știu ce-i cu mine. Poate m-a luat valul odată cu vremea bună. Și nici nu am vreo pată. Și dacă e, e insignifiantă. Dar ce simt atunci? Că am stabilit că nu e iubire. Că nu am vreun motiv.
Dar doamne, când e liniște în casă și pisicile dorm, gândurile mele mă poartă fix la tine în brațe.
Dacă nu termin textul ăsta de scris, o să pocnesc. Deja pocnesc când îl scriu. Și îmi asum.
Pe zi ce trece mi-ar plăcea ca ceea ce simt să și consum. Nu în sensul de pahar de vin, sau droguri ieftine, ci în sensul de gânduri care-mi vin și-ar mai trebui să mai și plece.
Dar când pleacă, pleacă fix cu tot cu mine. Și dusă sunt.
Poate frec de cam mult timp aragazul ăsta. Ar trebui să mă opresc și să trec la următoarea activitate. Târziu în noapte, îmi place să mă gândesc intens la lucruri care ar putea să fie. Și bune, și rele.
Și dracu’ să mă ia! Că iar am ajuns să scriu aceleași texte romantice. De când nu a mai scos cineva latura asta din mine? De când nici nu știam că sunt om. Credeam că sunt vreo panseluță scutită de durere și chin. Dar nu sunt.
Și iată-mă nebând același pahar cu vin, nespălând aragazul și ignorând complet mizeria în care încontinuu mă afund.
Când frec aragazul mă gândesc la tine. În sensul că ar trebui să găsesc o soluție mai bună decât să dau buzna peste tine cu toate părțile din mine.
