Inspirațional

INSPIRAȚIONAL! Cum să lupți cu demonii interiori și să învingi

Când eram mai mică aveam o voce în cap care-mi spunea că sunt nimic. Îmi spunea că nu sunt în stare de nimic. Că sunt un căcat de om. Cine o să mă în serios? Sunt o bătaie de joc. O caricatură. O amestecătură din răul comun trăit de doi oameni. Da, ăștia sunt demonii din capul meu.

Mai au mai mulți prieteni asemănători. Mai e Demonu’ Validării, care vrea neapărat să pună poza aia sexy pe Instagram că sigur strânge peste 500 de inimioare. Apoi vine Demonu’ Corpului care țipă că am picioarele prea groase. Care spune că sunt prea mică de înălțime. După el imediat vine un fraier pe care nu-l suport neam. Demonu’ Anxietății e cel mai prost din lume. Aoleu! Dacă faci aia, o să se întâmple aia! Vai, nu călca așa! Vai, nu te băga în așa ceva! Aoleu, nu se întâmplă nimic azi? Ia anxietate! Ia vezi, cum e? Ți-e cald cu dinții-n gură?

demonii 3

Demonu’ Singurătății e un bețiv tâmpit pe care îl arunc pe geam de fiecare dată. Dar mereu vine înapoi. Oricât de tare am încercat. Hai, ieși afară! Hai bagă shoturile astea! Doar nu oi sta singurică acăsică, nu? Ai nevoie de oameni!

Mamă, da’ ticălosu’ ăla ursuz e cel mai rău! Demonu’ Reticenței! Doamne, fir-ar viața mea să fie! Ăla nu are chef de nimic! Nu ar schimba nici măcar un fir de păr de pe țeasta lui infectă și plină de psoriazis. L-a stresat Anxietilă și deh! Vorbește mult și prost. Astea-s efectele. Reti nu depune efort. Nu vede sensul! De ce să facă ceva nou când poate să facă același lucru la nesfârșit, așteptându-se la un rezultat diferit? Ăsta stă toată ziulica pe un scaun și țipă către oameni cuvântul NU. E superb!

Apăi, când ies demonii mei la joacă, ies, tati! Nu e de glumă!

Sigur că demonii nimănui nu sunt ușor de suportat. Iar eu pe lângă ăștia mai am o grădină zoologică întreagă.

Până la urmă am învățat să trăiesc cu ei. Ba chiar să îi folosesc unul împotriva celuilalt.

Ce am învățat eu din coabitarea cu monstruleții mei enervanți? Hai să vedem mai departe.

Fii BFF cu demonii tăi!

demonii 4

Hai să zicem că aici o să o dăm din condei cu un românism infect de genul ”Fă rai din ce ai!” sau ”Fă din căcat bici!”. Dar ca să fim la curent cu 2020, e bine să îi înveți. Demonii, zic. Să înțelegi când apar și ce efecte au. Să îi știi pe de rost.

Haideți să-i dezbrăcăm pe ai mei puțin. Doar așa, de distracție!

Demonii mei, deja menționați, sunt: Reti, Anxi, Vali, Cori, Sisi. Adică Reticență, Anxietate, Validare, Self Body shaming (pe românește, o imagine distorsionată asupra propriului corp) și Singurătate. Ăștia sunt principali.

Reti apare când există o situație nouă pe care nu am mai trăit-o. Îi place confortul, domne! Apoi vine și Anxi și începe să pună 15432 de întrebări. Ei bine, și Reti cu Anxi dansează până când apare Vali. Vali vrea ca cel care dă situația nouă să îi confirme lui Reti că nu are sens să se avânte în situația asta nouă. PENTRU CĂ? De ce? Nu e suficient de bun.

Exemplu concret: Plănuiesc să filmez un teaser pentru cursurile mele de scris. Prietenii mei au propus treaba asta. Eu am fost reticentă. M-am panicat. Am spus că nu îmi place. Că nu pot. Că urăsc să fiu în fața camerei. Dar de ce e nevoie? Că eu scriu. Ce sens are să mă vadă oamenii? A venit și Cori aici. Dacă nu arăt bine? Dacă sunt mai urâtă filmată? Și apoi Vali a primit validare de la prieteni. Nu e cazul, ești okay. Dai bine pe cameră.

Ce am făcut în situația aia: Au ieșit demonii afară, doar că nu i-am lăsat să se joace până la capăt. Și mi-am dat seama că prietenii mei aveau dreptate. Înapoi în cușcă, băjeți!

Comportamentele adictive vin tot de la demonii tăi!

demonii 6

Ei, ei, ei! Țineți-vă cornițele în frâu! Când ies toți demonii la joacă, facem ca Bojack! Căutăm rezultate rapide în desfrânare ușoară. Poate că tu mănânci excesiv. Sau bei. Cine știe? Iei droguri. Sau faci sex. Indiferent care e arma cu care vrei să te ucizi încet, să fii sigur că demonii au încărcat-o, ți-au pus-o în mână, dar tu ai luat decizia dacă să tragi cu ea sau nu.

Asta e treaba. Demonii nu fac nimic până la capăt. TU ai puterea să decizi dacă revii la aceleași comportamente, sau depui un mini efort în plus ca să fii mai bun.

Am trăit cu toții sentimentul ăla de dezamăgire când demonii au învins. Offf, iar am făcut același lucru! Ce om oribil sunt! Nu ar fi minunat ca naiba dacă am zice inversul? Dacă chiar am reuși să întoarcem arma aia spre demoni? Plecați, boss! N-aveți loc azi aici!

Întuneric și lumină: Un echilibru care te ajută să fii cine ești

demonii 7

Aici o să fiu puțin penibilă. Dar nu ai fi cine ești acum, dacă nu ai avea demonii ăia care să îți amintească fix cât de puternic ești. Pentru că zilnic le spui nu. Pentru că singurul demon real ești tu. Ăia nu există cu adevărat. Nu sunt palpabili. Tu iei deciziile. Tu apeși trăgaciul. Și tot tu trebuie să trăiești cu durerea deciziilor tale.

Dar nu trebuie să îți fie rușine de Vali, Cori, Sisi, Reti, Anxi. Sunt ai tăi. Ăștia sunt, cu ăștia defilezi! N-o să mori acuma că ai un cârd de draci pe tine! Ia-i de mână, dansați lambada și când sunt șerpi, aruncă-i la loc de unde au venit. Sunt și ei buni la ceva.

Exemplu concret:

Uneori Reti e reticent cu un motiv. Subiectul respectiv nu mi se potrivește sau nu mi-ar face bine. Așa că nu îl abordez.

Anxi simte oamenii care vor să îmi facă rău. Uneori. Alteori radarul lui e departe de adevăr.

Cori mă ajută să mă apreciez mai mult în zilele în care nu e acolo să mă facă să îmi urăsc corpul. Când ia o pauză, mă iubesc și mai mult.

Sisi m-a învățat că singuratea e bună. Și să învăț să stau singură ca să mă învăț.

Vali îmi arată cine sunt oamenii care mă iubesc cu adevărat. Și nu sunt ăia care îmi dau validare constant.

E simplu. Ai un filtru. Există un pistol. Ai un creier. Și ai și experiență. Nu fugi de demonii tăi, dansează cu ei! Sunt tot niște fraieri până la urmă.

Iubește-i, băi! Că nimeni n-o s-o facă în locul tău.


Dacă-ți place cum scriu, găsești cartea mea aici.

Dacă vrei să te învăț să scrii cu pasiune, poți să vii la cursurile mele de aici.