I-am dedicat o carte, dar nu l-am prins pe patul de moarte

Părea încă un om într-o mulțime mare de veselie și carne, cu ochi ca doi nasturi, negri și lucioși. Poate și de la vin, poate și de la mândrie. Fiecare om din cameră a gustat puțin din magia care se ascundea într-un trup atât de mic, dar atât de înțelept. Ochii negri zâmbeau și gura … Continue reading I-am dedicat o carte, dar nu l-am prins pe patul de moarte