Păreri

E trist dacă ești singur de Valentine’s Day?

Doamne, asta e o poveste mai veche decât lumea. Ce e mai bine? Să fii singur sau să fii într-o relație? Acest articol marchează deschiderea secțiunii în care eu îmi spun părerile.

Înainte să încep, trebuie să înțelegeți că părerea mea nu contează. Decât dacă voi credeți în ea. Aici o să îmi manifest convingerile. Asta nu înseamnă că emit judecăți de valoare. În secțiunea asta din blog, vedeți ce părere sinceră am despre anumite subiecte în general.

Dacă te simți singur de Valentine’s Day, citește mai departe. Sau dă-l unui prieten pe care l-a apucat emoneala din lipsa unei perechi.

Și dacă tot e Valentine’s Day mâine am zis că e o oportunitate bună să pornesc și secțiunea asta.

Știu că este o sărbătoare împrumutată, doar că această semisărbătoare există de când eram eu în școala generală. Ca să scoatem în evidență perioada, vorbim de 1997-2005. În fiecare an, la mine la școală, fiecare Valentin și Valentină primea felicitări de la aia/ăla care se gândea la el/ea.

Valentine's Day 2

Evident că nu am primit multe de genul. Țin minte că am avut una, scrisă la mișto de un coleg care găsea fericire în a-și bate joc de grasa clasei.

Îmi amintesc o felicitare imensă, roz, cu sclipici. Textul din interior era unul siropos și la final avea un P.S. răutăcios gen ”Ai vrea tu, graso!”. Ce pot să zic? Am învățat devreme că mulți oameni sunt răi. Nu toți. Dar mulți.

M-am simțit singură mult timp. În special pentru că mi se părea că întreaga mea existență se bazează pe faptul că eu fără un alt om sunt doar jumătate. Mi-am petrecut mult timp căutându-l pe Făt Frumos cu gusturi muzicale asemănătoare, tatuaje și minte deschisă ca să mă înțeleagă 100%. Ghiciți ce? Nu l-am găsit. Și chiar când credeam că l-am găsit, m-am simțit mai singură decât mă simțeam când eram doar o jumătate.

De ce NU e trist că ești singur de Valentine’s Day? Hai că-ți dau eu 3 motive super bune. CEL PUȚIN. Că mai strecor eu altele printre rânduri. Ca de obicei.

Singurătatea e nasoală doar când te urăști. Indiferent că e Valentine’s Day sau o zi obișnuită.

Știu că arunc cu bombele adevărului în voi, dar vă zic din suflet că de când sunt singură mă simt nemaipomenit. Totul e liniștit, așezat, am un program pe care îl respect. Am o alimentație okay. E timp destul ca să mă relaxez. Am timp să îmi analizez comportamentele. Asta nu trebuie să fie valabilă pentru toată lumea. Poți să te simți la fel și într-o relație.

Însă, dacă înveți să te iubești, să te accepți așa cum ești, timpul petrecut singur te poate ajuta să fii un om mai bun.

Chiar te pregătește mai bine să fii într-o relație. De viitor, zic. De ce? Simpluț. Ai trăit momentele alea în care te gândeai că vai, ce om minunat! Cum de îl merit? Sper să nu îl pierd! Și apoi făceai orice în stătea în putință ca să nu îl pierzi dacă începea să scârțâie relația. Ai fi fost în stare de orice.

Treceai peste orgolii, certuri, făceai compromisuri. Credeai că nu o să mai dai peste cineva la fel de mișto niciodată pentru că tu nu meritai. Cum o să trăiești fără el/ea?

NEWS FLASH! Uită-te la tine acum. Trăiești bine mersi. Și sincer, 100% dai peste cineva mai bun. Cu cât muncești mai mult la tine și te descoperi, cu atât o să atragi ceva mișto.

Tu nu ești o jumătate, ești un întreg

Valentine's Day 7

Cum spuneam mai sus, aveam impresia că dacă nu sunt într-o relație, sunt nimic. Nu am inspirație fără un om lângă mine. Eu nu mă simțeam în stare de nimic decât dacă mă simțeam iubită, îngrijită și în siguranță. Într-o relație.

Noroc că am trecut peste treaba asta foarte repede. Scopul meu în viața s-a transformat din a găsi o relație perfectă și-a avea o familie în a mă îmbunătăți pe mine și a deveni un om de succes, cu o carieră și cu valori bine înrădăcinate. A! Și să îmi vindec mintea ca să pot să atrag pe cineva cu adevărat mișto, cu care să pot crește o familie SĂNĂTOASĂ. Nu bazată pe nesiguranțele mele, nu ca să umplu un gol, nu că așa face toată lumea.

Am decis să cresc eu, să mă vindec și să înțeleg mai bine viața înainte de-a crea ceva așa de important cu altcineva. Ceva ce recomand oricui. Mulți venim din familii disfuncționale care au ajuns așa pentru că nu oamenii implicați nu erau suficient de maturi și nu se cunoașteau suficient. Familii care s-au format din greșeală sau din dorința de-a umple un gol.

Fiecare măsoară iubirea în unități diferite de măsură

Valentine's Day 5

Mai știți articolul meu cu Spune-mi cum iubești ca să îți spun cine ești? Dacă nu, îl recomand. Dar o să rezum acum. Fiecare om măsoară iubirea diferit.

Pentru unii contează cadourile, pentru alții declarațiile, alții sunt cu serviciile, timpul petrecut în doi și/sau contactul fizic. Oamenii sunt construiți diferit. Valentine’s Day e ziua aia comercială în care trebuie să îi iei iubitei tale un buchet mare de trandafir, un ursuleț care cântărește cât ea și bomboane. Trebuie să o aștepți cu petale de trandafir pe pat și să faceți sex la final. Cam asta e varianta consumeristă. Și evident că există și versiunea în care el face toate astea și tu trebuie să îl aștepți toată porno, îmbrăcată în Afrodita sau ceva asemănător.

Asta e doar o imagine construită de consumerism. Poate iubita sau iubitul tău nu pune preț pe cadouri, declarații și sex. Poate are alt stil de-a iubi.

Și dacă ești singur, ar trebui să petreci timp gândindu-te că iubirea nu înseamnă validare. Nu înseamnă poze postate pe Facebook cu cadourile primite. Și trebuie să mai înțelegi că uneori pozele alea postate ascund niște nesiguranțe și o puternică nevoie de validare, afirmare și confirmare că relația aia e ce trebuie. Și ăsta e un scenariu. Uneori reflectă realitatea, alteori nesiguranțe.

Internetul te minte de o grămadă de ori. Nu înseamnă că o poză reprezintă viața reală.

Valentine's Day 4

Ca sfat final, dacă te simți trist în perioada asta din simplul motiv că ești singur și că nu-știu-cine postează poze cu cine-știe-ce cadou extravagant, cred că e timpul să te analizezi puțin mai mult. De ce mă simt așa? E oftică? Sau e despre nevoia de validare? E afecțiune? Sau e pentru că am impresia că dacă sunt singur/ă sunt un nimeni?

În cazul în care toate întrebările pe care ți le-ai pus duc spre impresia că iubirea e soluția golului pe care îl simți, recomand terapie. Nimeni nu trebuie să fie responsabil pentru fericirea ta în afară de tine. E o presiune destul de mare pe care să o pui pe un om pe care-l iubești. Nu poate să te iubească și pe tine, în locul tău.

Așa că dacă te iubești suficient, nu ar trebui să te simți singur. Iubește-te mai mult! Dă-ți timp! Iubirea începe cu tine. Indiferent că e Valentine’s Day sau o zi obișnuită.


Țin cursuri de scris, Copywriting, Storytelling. Am zis așa, dacă te interesează. Te înscrii aici. Te anunț eu dacă e grupa plină.

×