Confesiuni

De ce am ales să îmi închid blogul după 5 ani: Povestea unui influencer fals, pt. I

Salutare, eu sunt Ana și am fost persoana din spatele tastaturii tare în gură, de pe www.modapebune.ro. Blogul a început ca un loc unde să scriu cum vreau eu, fără perdea, fără editor, fără limbaj de lemn și fără falsitate. Dar s-a transformat în cu totul și cu totul altceva. A devenit un personaj rău, frustrat, mediocru, bârfitor, enervant și radical. 

L-am creat mai mult ca să am unde să scriu când nu o fac pentru branduri, sau reviste, dar la un moment dat am văzut că prinde hate-ul. E ciudat cum e în natura noastră să vrem atenție, faimă, să fim iubiți, sau urâți. Să fim doar băgați în seamă. Și credeți-mă că am fost băgată în seamă, în toate felurile posibile. Din păcate. 

Cum a început povestea? 

Mi s-a viralizat primul articol. Au dat share la el și vedete, și alți influenceri, și părinți, și copii. Cu toții s-au urcat în trenul Ana-Vrea-Să-Fie-Faimoasă-Indiferent-De-Consecințe. Doamne, și ce mi-a plăcut!

Au urmat o serie lungă de articole în care aveam impresia că sunt mai bună decât ceilalți, în care puteam să îmi vărs toți dracii de pe parcursul zilei, puteam să fac mișto de oricine. Aveam puterea! Și mai ales, aveam o grămadă de oameni care mă ridicau în slăvi doar pentru că uram cu toții aceleași lucruri. Common enemy type of thing.

Dar cum am ajuns acolo nu a știut nimeni. 

Cum s-a ajuns la treaba cu hate-ul.

E ciudat cum e în natura noastră să vrem atenție, faimă, să fim iubiți, sau urâți.

Cum proiectul s-a transformat din ceva pozitiv într-un burete toxic pentru mine și pentru toți cei care încurajau caterinca răutăcioasă. 

Puțini știu că scriu de pe la 7 ani. Iar acum nu o zic ca o laudă, ci doar ca un fun fact, relevant pentru restul poveștii ăsteia. Mereu mi-am dorit să am un loc unde să pun literatura, oamenii să o citească și să îmi valideze starea perpetuă de artist, aia în care oscilez între a avea impresia că tot ce fac e un mare rahat și între a crede că-s vreun geniu neînțeles.

Căutam un loc în care să mă citească 4-5 oameni, să mă aprecieze și să dea mai departe altora. Am avut deja locul ăla. Îl găsiți pe socdat.wordpress.com. Loc de care Ana, cea care scria pe Modă, pe bune? ar fi făcut o caterincă oribilă împreună cu minionii ei.

Dar poveștile mele începuseră să devină prea siropoase și nu mă regăseam.

Nu mai voiam să fiu Ana aia care se îndrăgostește, iubește și apoi are inima frântă. Căutam o identitate mai puternică, dacă nu în viața reală, măcar în online. 

Voiam să știu că eu fac legea. Că pentru prima oară, am tupeul să fiu cu adevărat impunătoare. Să dețin eu adevărul absolut. Așa au luat naștere articole în care făceam mișto de oricine nu se potrivea cu gusturile mele și cu valorile mele. Cam șifonate oricum, tbh.

În curând, micul drăcușor de pe Modă, pe bune se transformase într-un personaj anti-fashion blogger, apoi anti-blogger, anti-influencer, anti-pițipoance și, într-un final, în anti-tot-ce-nu-îmi-convenea-mie. 

Blogul a devenit un munte imens de frustrare, pe care o împărțeam cu oameni asemănători sau care doar se bucurau de un răutăcism de moment.

Continuarea aici: https://anapebune.ro/de-ce-am-ales-sa-imi-inchid-blogul-dupa-5-ani-povestea-unui-influencer-fals-pt-ii/

6 comments

  1. More people should hear (read) this!
    Mi se pare atât de ușor să cazi in extrema în care să stai să hate-uiești tot ce nu îți place, fără argumente și fără vreun motiv clar, fără să îți pese de opinia altora. Am și eu un blog pe care l-am inceput în iulie, după BAC, după vreo 2 ani în care scriam “articole” pe Facebook. Am avut și încă am uneori tendința să o dau pe “pătrarea mea e cea mai corectă”, dar lucrez la asta si incerc tot timpul să scriu cat mai obiectiv.
    Super fain articolul și super fain tot blog-ul!

  2. Sunt cam dezamăgită de articole, mi se par slăbuțe la cât tam-tam s-a făcut cu lansarea blogului…. nu știu, e bine că încerci și că ești ambițioasă, asta e mult mai important decât talentul, părerea mea.
    Succes!

  3. Salut, Ana!

    Recunosc că nu te-am citit constant, dar îmi place mult stilul tău de a scrie. E tonic, natural și la obiect. Și-o spun pe bune.

    În ceea ce mă privește, mă bucur că ai făcut “shift-ul” ăsta. Vine momentul în viață în care trebuie să ne dăm voie să fim. Și mi se pare frumos că faci aceste exerciții de transparență, că te confesezi și alegi să fii vulnerabilă, indiferent de bunele sau relele prin care ai făcut.

    Te felicit din inimă, Ana.

    De la un om cu trei consoane în plus,

    Cheers

Comments are closed.