Inspirațional

Cum să rămâi motivat când totul pare capăt de lume

Cred că de pe la 17 ani până în prezent, totul a părut capăt de lume de vreo 20 de ori. Mereu mi-am zis că din asta sigur nu-mi revin. Gata! De data asta s-a zis cu mine. Sunt praf! Nu o să mai fac nu-știu-ce niciodată. A început cu lucruri mărunte de genul când s-a despărțit de mine primul băiat prin școala generală. A continuat cu lucruri din ce în ce mai grave. Sau și mai rău, câte-o Sfântă Treime de Căcat, cum a fost anul trecut. Moarte, despărțire, pierdut job. Și nici măcar atunci nu a fost capăt de lume. Nici cu toată depresia și toată autosabotarea din lume nu mi-am pierdut motivație. Cel puțin nu complet.

Weekendul ăsta am fost la ai mei ca să serbăm ziua maică-mii. Nu mă mai relaxasem de mai bine de câteva săptămâni așa. Ieri am avut o discuție cu una dintre prietenele mele foarte bune despre productivitate și atingerea obiectivelor. Stați, nu vă gândiți că suntem niște intelectuale! Am vorbit și despre sex și bărbați, doar nu suntem proaste. I-am spus că îmi e dor să fiu într-o relație. Parcă simt nevoia de un om alături de care să evoluez, un sistem de susținere, cineva care să mă inspire și să fie pe aceeași lungime de undă cu mine. I-am spus cât timp pierd pe zi doar ca să comunic cu oameni random de pe Internet. Și cum așa a fost singurul mod în care am reușit vreodată să mă conectez cu oameni. Întâi pe Internet și apoi în viața reală.

Atunci mi-am dat seama de-un pattern: de ce căcat caut atâta interacțiune umană? Mi-a spus prietena asta a mea că poate e o idee bună să investesc tot timpul ăla petrecut în interacțiuni umane în dezvoltarea mea profesională. Pentru că numai așa o să îmi ating obiectivele. Și are dreptate.

Ajung undeva cu asta imediat. Așa că astăzi mi-am făcut o listă mai mare de taskuri decât de obicei, doar că am adăugat și niște lucruri pe care voiam să le fac mai de mult. Și acum studiatul. Am început să studiez business plans, business ideas, concepte, sfaturi, teorie și de toate. În tot research-ul meu am dat peste un clip cu o femeie cu ochii blânzi. Titlul zicea așa ”Cum să rămâi motivat în cele mai întunecate momente din viața ta”.

Mai jos o să vă prezint o reinterpretare a clipului ei, la care am adăugat experiența personală. Scriu acest articol cu speranța că poate motivez și eu pe cineva cum m-a motivat ea pe mine.

Transformarea vine doar din perioadele negre

Nu e nevoie să vă amintesc de anul 2019 și cum mi-a mâncat sufletul. Dar m-a transformat complet. Nu mă mai recunosc pe mine de anul trecut. Cine eram eu în 2019? Fata obsedată de gândul că numai dragostea ne poate salva. Că accepți orice pentru dragoste. Că dacă nu sunt iubită sau într-o relație, care e scopul meu pe planetă? Munca nu era foarte importantă. Așa cât să supraviețuiesc. Nu mă interesa luxul. Stăteam într-un apartament infestat de gândaci.

M-am împăcat și despărțit de fostul de câteva ori, între împăcări și despărțiri am fost c-un tip interesant, dar am decis să sabotez că părea prea simplu totul pentru mine. Parcă era prea bine. Voiam tot la fostu’. De ce? Nu știu. Era confortabil. Plus că noi nu ne împăcăm niciodată pe bune. Era o prietenie, care avea niște sex și apoi nu trebuia să definim nimic că oricum știam că nu merge. O harababură. Dar îmi plăcea să stau acolo. Și îl lăsam să facă asta. Nu voiam să ies de acolo. Un cerc vicios.

Am avut probleme grave de sănătate. Apoi a venit depresia asortată cu anxietate severă și 3 atacuri de panică pe zi, insomnie. Moartea lui bunică-miu. Eșecuri profesionale.

Zăceam ca un căcat în pat și mă uitam pe pereți. Tremuram, plângeam, voiam să dispar. Mi-am pierdut vocea 2 luni și nu am vorbit cu nimeni. Vorbeam cu Google Translate. Și s-au mai întâmplat chestii și în 2020. Am dat fail cu 2 proiecte mari, am pierdut clienți, am dat de 3 ori burnout deja. În pandemie iar mă luase depresia.

Și totuși, anul ăsta și ăla trecut au fost cei mai mișto ani din viața mea. Am învățat cine sunt, cum să mă descurc în situații grele și cum să rămân un învățăcel motivat. Cum dreq, Ano? Uite așa. Într-o zi m-am săturat de mine. M-am trezit și am decis să schimb totul. Nu mă recunoșteam în oglindă și în cap eram vraiște. Gata! Și apoi a venit schimbarea.

Pune întrebările potrivite

motivat 2

Când pățesc orice căcat de regulă încep să mi se rotească prin țeastă următoarele întrebări: DE CE EU? CE AM FĂCUT GREȘIT? DE CE MERIT EU ASTA? Și toate aceste întrebări mă aruncă într-o spirală negativă de overthinking din care nu mai ies ore întregi. Bocesc gândindu-mă la tot ce-am greșit vreodată. Eu sunt de vină că nu am făcut aia și cealaltă. Vai de mine! Ce viață oribilă am! Boohoo!

Cum ar fi să îmi pun alte întrebări? Spre exemplu: ce pot să fac diferit data viitoare când pățesc ceva asemănător? Cu ce o să mă aleg în urma acestei experiențe? Ce ar trebui să evit data viitoare? Cum pot să transform experiența negativă în ceva pozitiv? De când a început experiența?

Ce crezi? Nu crezi că o să fii motivat dacă îți pui întrebările astea? Eu zic că da.

Spune-ți în oglindă în fiecare zi că ești cel mai tare

În clipul pe care l-am văzut, gagica asta povestea o situație în care a descoperit treaba asta. S-a întâmplat când încă era la facultate. Avea de pregătit un speech pe care să-l zică în fața întregii clase. A ales motivația ca temă de discuție. Unul dintre lucrurile pe care le-a spus în speechul ăla a fost: cum te trezești dimineața spune-ți în oglindă că ești cel mare. Fă-ți complimente! Mamă, ce bullshit! Dar vă jur că merge. Am făcut și eu asta în perioada aia neagră de mai sus. Am făcut-o fără să știu că există clipul cu pricina. Bine, eu ziceam că sunt șmecheră. Ah, da și că mă descurc! Începeam cu MĂ DESCURC! SUNT ȘMECHERĂ! TREC PESTE ORICE.

10/10 merge.

Nu există eșec decât dacă ne afundăm în situație mai mult decât trebuie

Imaginează-ți următoarea situație. Îți pierzi jobul sau toți clienții. Nu mai ai cu ce să plătești nimic în momentul ăsta. Ce fac? Te afunzi în depresie complet? Accepți soarta? O să stai pe străzi acum? Sau stai trist o zi, două, o lună, două și apoi începi să fii motivat, să cauți soluții? Asta e diferența dintre un ratat și-un om matur cu un viitor mișto înainte. Nu contează ce pățești și cât de grav e, important e cum reacționezi tu la ce ai pățit. Nu e un timp limită. Doar că trăim în epoca vitezei. Nu ai cum să oprești brusc depresia, dar poți să te prefaci. Exact. Te chinui. Te forțezi. E legea junglei. Supraviețuiește cine poate. Mai ales în economia de astăzi.

Așa că ce ar trebui să faci ca să rămâi motivat când totul pare capăt de lume? Te forțezi. Te focusezi. Răzbești.

You can do it!


Dacă ai nevoie de motivație ca să te apuci să înveți un skill nou, let me know!

Predau cursuri de Creative Writing, dă-mi un mail ca să afli mai multe detalii despre când și cum se desfășoară la anapebune@gmail.com

Predau cursuri de Copywriting, grupa 7 începe pe 27 iulie. Înscrie-te aici!

×