Inspirațional Literatură

Cum pot scăpa de gândurile negre?

Textul de mai jos este tot un short story, scris de mine, care prezintă o tentativă de-ale mele de-a scăpa de gândurile negre.

La finalul articolului găsim și 6 metode ca să scăpăm de gândurile negre. Așa că citiți până la capăt.

Merită.


Mă enervez foarte tare atunci când merg pe stradă. Nimeni nu are răbdare. Toată lumea te calcă pe bocanci, te împinge, se grăbește și uită să fie om. De ce fugim tot timpul undeva? Ne grăbim să murim. Sau să ne vedem unul cu celălalt. Ne grăbim cu concluziile ca niște vaci care aleargă spre abator. Nu mai suport să merg pe stradă când e aglomerat. Am suficientă aglomerație la mine în minte. Chiar e nevoie să se manifeste și în viața reală?

Uită-te și tu! Copilul ăsta care merge cu ghiozdanul în spate și trage un trolley după el chiar nu se grăbește nicăieri. Dar îl înjură toată lumea, la ei în cap. Eu nu. Eu îl admir!

Uitați-vă, doamnelor și domnilor! Ar trebui să luăm aminte de la puștanul ăsta! Dracului știe unde merge. La cursurile de mandarină sau la alea de flaut. Mai știi? Ați spune că el merge încet pentru că are timp suficient. Dar în secolul în care trăim și copiii se îmbolnăvesc de cancer.

Cine mai are cu adevărat TIMP? Nimeni. Trolley-ul lui e albastru și are desenate niște mașinuțe roșii pe el. Un soi de insultă pentru simțul vizual. Dar îi pasă? Nu îi pasă! Se grăbește? În niciun caz! Trec de el și observ că în cealaltă mână are o carte. Nici măcar nu se uită pe unde merge. Inconștient? Prins în lumea lui? Sigur că da!

Dar eu tot îi admir tupeul de a fi diferit. Iese în evidență cu un trolley sinistru, merge încet, citește în timp ce ascultă muzică, în timp ce cară în spate LUMEA ÎNTREAGĂ. El împotriva lumii din jur. Oare merită să fie atât de urât doar pentru că merge pe stradă în propriul stil? Poate da, poate nu.

Eu de ce mă grăbesc?

Mă grăbesc să ajung la muncă, doar ca să iau un salariu pe care să-l cheltui pe datorii, alcool, mâncare și chirie. Fug să muncesc pentru alții și pentru mine. Vreau să am o carieră de succes. Pentru că vreau să prind laptele din frigiderul de la birou, pe care să mi-l torn în cafea în timp ce fac taskuri pe care le bifez într-un program.

Mă mint că am făcut ceva folositor în ziua aia, dar am făcut oare ceva important pentru lumea în care mă aflu? Nu. Am salvat eu pe cineva de la moarte azi? Am dat bani la nevoiași? Sau am pornit vreo campanie umanitară? Caut leacul pentru cancer? Nu fac absolut nimic de genul.

Și acum? Acum mereu mă grăbesc. Să intre salariul. Mă grăbesc să iubesc. Și chiar și gândurile mele negre. Se grăbesc și ele. Iar și iar. Nu am răbdare! Trebuie să tot fac lucruri! Mereu. Altfel mi-o ia mintea razna.

Spunea cineva că cel mai trist lucru la umanitate este că ne e frică să rămânem singuri cu mintea noastră. De asta ne aruncăm în relații interumane toxice, sau nu vrem să ieșim din ele.

Totul e un pattern în istoria noastră. Facem aceleași greșeli pentru că suntem o eroare a naturii. De asta stricăm tot ce e în jur ca să fim noi cei mai cei. Și dragostea ce mai e? Dacă nu o producție hollywoodiana care să ne oblige să fim consumeriști la nesfârșit? Un fenomen care ne obligă să ne omorâm și să reînviăm de câte ori se poate. O acțiune umană prin care nu facem decât să dovedim că suntem defecți. Fiecare dintre noi într-un fel diferit, normal.

E ca la păcănele. Azi câștigi, mâine pierzi toți banii. Dacă mai joci și poimâine rămâi cu datorii. Cine știe ce se poate întâmpla în viața ta de pe o zi pe alta?

Azi ești și mâine? Și mâine ești, doar că la 5 m sub pământ. Azi te hlizești cu un coleg despre un task plictisitor, visând de fapt la mare, mâine plânge maică-ta la înmormântarea ta sau pe patul vreunui spital neamenajat din București.

Nici nu mi-am dat seama când căzusem. Și în ce naiba căzusem? O groapă în mijlocul Bucureștiului? Tipic. Mulțumim, doamna primăriță! O gaură imensă în București în care am căzut ca o vacă ce sunt! Superb! Ce se mai poate întâmpla astăzi? Nici la muncă nu poți să mai ajungi fără să te rănești cumva. Psihic sau fizic.

Era complet beznă. Nici nu știu cum să explic cât de întuneric era. Țin minte o știre prin care NASA spusese că a descoperit cel mai negru negru din lume. Cam așa era. Mă mișcam cumva în gol, nu era nimeni și nimic acolo. Am început să țip ca o isterică.

-Ajutor! Ajutor! Am căzut și nu pot să ies de aici!

Am simțit respirația unei alte persoane. Ce alt prost a mai căzut în gaura asta cu mine? Din întuneric se aprinde un bec. Și brusc mă aflam într-o cameră mare, cu pereți gri. Văd o ea, care stătea la o masă la fel de gri, din metal. Era o femeie de 35+ ani, cu machiajul scurs, mirosea oribil, a alcool și țigări. Purta o bustieră roz care-i accentua sânii lăsați, până la buric.

Avea o țigară, pe care o ținea în sictir așa, în colțul gurii. Părul îi era ținut strâns de o bentiță cu paiete. Purta colanți turcoaz.

-Ce zici, fato? Ia loc! Te așteptam!, zise ea, suflând fum spre mine.

-Cum ce zic? Ce e locul ăsta?

-Ai căzut în gaura unde gândurile negre vin și pleacă.

-Cum adică?

-Ai picat pe gânduri atât de tare încât ai putea spune că te vezi pe tine, aia din mintea ta.

-Tu ești eu?

-Greșit!

-Atunci?

-Eu sunt cel mai mare coșmar al tău. Așa vrei să n-ajungi.

-Așa cum?-Nu am job. Nu mai am grijă de mine și mi-am dedicat viața creșterii unui copil. Sunt și divorțată.

-Divorțată?

-Da! L-am stresat pe omul ăla cu atâtea panici și întrebări încât într-o zi n-a mai suportat și-a plecat.

Am clipit și eram singură. Cu gândurile mele? În gaura gândurilor mele? Unde căcat e asta?

Ce se întâmplă și ce au pus ăștia în cafeaua aia? Iar se aprinde lumina și văd o altă femeie. Stătea la masă, scriind de zor la un laptop și era îmbrăcată office. Avea părul tuns bob și purta ochelari.

-Bună?, zic eu de colo sfioasă.

-Ți se pare că am timp să vorbesc?

-CE?

-Timpul înseamnă bani. Ia loc! Te așteptam!

-Tu cine mai ești?

-Eu cine mai sunt, auzi și tu! Eu sunt tu, aia care e obsedată de muncă, bani și scris. Acum lasă-mă în pace! Orice interacțiune umană e inutilă.

Versiunea asta a mea avea tenul foarte acneic, părea că nu se mai demachiase de luni bune. Iar ochii îi erau atât de roșii încât albul lor nu se mai distingea. Avea ochii ieșiți din orbite și degetele scheletice. Deux-piece-ul este moartea sexului. Mereu am crezut asta și acum iată-mă, purtându-l!

-Ai devenit profesoară până la urmă, să știi!

-Profesoară? Nu scriitoare?

-Păi tu crezi că ți-a mai cumpărat cineva cartea aia amărâtă?

Am clipit și eram singură la masă. Stăteam liniștită jos și beam un pahar de whiskey, care apăruse de cine-știe-unde. Cineva m-a bătut pe umăr cu niște unghii foarte lungi și roșii.

-Hei! Ia loc! Te așteptam!

Era o altă versiune de-ale mele, cu părul lung și blond, îmbrăcată în școlăriță porno. Proaspăt scoasă din sex shop și fanteziile oricărui bărbat.

-Ia zi, pisicuțo! Ce facem azi? Bondage? Orgie? Sex cu un cal?

-Poftim?

-Ce-ți poftește inima?

-Cum adică?

-Hai că ești frigidă! Mereu ai fost de fapt frigidă. Te-ai mințit că ești tu pornoasă, dar fiecare lucru nou în pat a fost mai mult din inițiativa altora. Umeri-craci și ești fericită toată viața! Măicuțo!

-Poftim?

-Nu mai pofti atâta! Că nu am timp de vrăjelile tale de scriitoare! Atâția bărbați de futut și atât de puțin timp!

-Dar de ce faci asta?

-Păi cum mai poți să obții afecțiune de la oameni fără să pari disperată? Fiind o pornoasă și jumătate și făcând sex cu mai mulți. Ca un succubus.

În lumina care pâlpâia versiunea mea porno devenise versiunea mea zombie. Când porno, când moartă. Când porno, când moartă. Lumina s-a stins iar. Urmează stația Victoriei, cu peronul pe partea stângă! Urmează stația Iar am Picat În hăul În Care Gândurile Negre O iau Brăila!

Tocmai era să ratez stația. Am picat în gaură iar. O altă zi, o altă gaură! Heh. O altă zi, o altă ardere completă a minții mele în gaura unde gândurile negre își fac mereu de cap. Un bondage al minții.

Mâine îmi iau echipamentul de munte.

Dacă pic, măcar mă ridic singură. Exact cum o fac de fiecare dată.


Cum scăpăm de gânduri asemănătoare?

  1. Distrage-te! Fă ceva care necesită concentrare maximă: sport, cântă la un instrument, citește ceva tehnic, uită-te la un film de groază, orice.
  2. Pune gândurile pe hârtie! Scrie ce simți pe hârtie. Întregul film. Îi iei din putere în momentul în care îl scrii undeva.
  3. Folosește-te de gândurile tale în mod creativ! Scrie o poveste, cum am făcut și eu mai sus, sau compune o piesă, fă o campanie, orice se potrivește cu domeniul creativ ales.
  4. Gândește-te la lucrurile bune pe care ai reușit să le faci! Psihologii numesc asta afirmarea de sine. Pune-ți în ordine toate valorile și calitățile.
  5. Fă o plimbare! Du-te și plimbă-te în parc. Ia o gură de aer curat! Dacă rămâi în același loc o să îi dai gândului putere.
  6. Gândul nu te controlează pe tine, ci viceversa! Fix ce ai citit. Ca orice gând, o să treacă. Nu îl lăsa să te copleșească. Poți să îl anulezi prin derularea unor amintiri plăcute.
×