Sfaturi pentru scris

Cum găseşti energie să scrii când eşti deprimat

După cum ştiţi deja, boala secolului este depresia. Sunt o grămadă de factori care au creat această situaţie: poluare, mâncare artificială, schimbări tehnologice, tranziţii politice, moşterniri genetice etc. Indiferent care e cauza, un lucru e cert despre mulţi dintre noi. Trebuie să învăţăm să trăim cu depresia. Sau să găsim metode ca să o păcălim.

Pentru cei cu zero empatie faţă de boala asta, pentru unii nu e suficient să facă mai multă mişcare. Poate pentru tine nu se vindecă doar dacă mergi la terapie, sau iei pastile. Nici dacă schimbi alimentaţia. Dar poate, totuşi, o poţi sub control printr-o serie de mecanisme şi tehnici diferite de la om la om. Evident şi toate astea, sau ce te ajută pe tine.

Depresia din punct de vedere medical

Haideţi să vedem două definiţii diferite. Înainte să vorbim despre ce fac eu ca să găsesc energie să scriu când mă simt deprimată.

Sau pentru cei care nu ştiu limba engleză:

Depresia prin ochii unui creativ

E foarte interesant că societatea creează această imagine idilică a depresiei: wow, artistul torturat găseşte inspiraţie din propria-i maladie. Sincer, nu cred că există un stereotip care să mă scoată mai tare din sărite decât ăsta. E oarecum adevărat, dar e nevoie de un efort mai mare de atât.

Sigur, depinde de la om la om. Sunt o serie de cărţi şi filme în care depresia sau orice altă boală psihică e văzută cumva prin ochelari roz, că oamenii ăia artişti sunt excentrici doar. Însă, multe dintre filme nu arată decât momentele în care creezi, nu şi când nu te poţi duce la baie de cât te simţi de neînsemnat.

Însă unul dintre filmele care nu se eschivează în a arăta adevărata faţă a bolilor psihice e noul Joker. Recomand.

Revenind, fiind un scriitor care a avut câteva zeci de episoade depresive şi o stare de anxietate generală cam toată viaţa mea, pot să spun cu mâna pe inimă că toate astea nu mi-au îmbunătăţit scrisul. Nu am scris mai bine în momentele de maximă depresie sau anxietate. Iar când am decis să scriu, a fost ca un efort supraomenesc, dar nu imposibil.

Cel puţin, eu nu am putut să beau nici apă neaistată. Ba chiar, problemele pe care le-am avut m-au făcut să mă simt dezamăgită de mine, demotivată şi să pun şi mai multă presiune pe mine.

Frate, sunt aşa de praf şi nici măcar să scriu nu pot, m-am mai trezit gândind din când în când.

La mine se manifestă în felul următor: mă trezesc de dimineaţă şi simt o greutate. Pe umeri, pe picioare, pe burtă, în tot corpul. Cele mai simple activităţi au nevoie de un efort supraomenesc. Am impresia că nimic nu contează şi nu are sens. Mă doare totul pe interior. Nu ştiu de ce. Nu ştiu cum să mă simt mai bine. Aşa că apelez la plăceri rapide: mâncare şi băutură. Chiar dacă pe moment starea trece, la câteva ore revine.

Pe lângă asta am anxietate, insomnii, gânduri negative constant, am impresia că nu merit nimic şi singurul lucru pe care îl ştiu sigur e că ar fi bine pentru toată lumea dacă aş muri. Ştiu, e puţin dark.

Soluţii? Cum reuşesc să scriu?

Nu sună ca o briză. În perioadele astea trag foarte mult de mine. Depresia rămâne, dar cineva trebuie să plătească şi chiria. Pisicile trebuie să mănânce şi ele.

Am dezvoltat următoarele trucuri ca să reuşesc să fiu productivă. Am zis să le împărtăşeşc şi altor oameni.

Paşi mici, rutine minuscule

Un lucru care m-a ajutat pe mine a fost stabilirea unei rutine cu efort minimum. Azi făceam patul şi duceam gunoaiele de dimineaţă. Seara scriam o descriere, sau un titlu sau gândeam un personaj sau răspundeam la un mail.

Îmi notam zilnic într-un caiet evoluţia mea. Faptul că vedeam că într-o zi fac mai mult decât în alta îmi dădea speranţă. În unele zile nu puteam decât să fac patul, dar încercam să mă gândesc la ce aş putea să scriu în următoarele când aveam mai multă energie. În timp îţi intri în mână.

De la făcut patul azi, ajungi să termin ide scris un manuscris în câteva luni. Cum credeţi că am terminat de scris cartea Trage-mă-n proză?

Sărbătoreşte micile victorii

Să zicem că te uiţi pe lista aia şi-ţi dai seama că nu ai frecat chiar duda în săptămâna aia când te-ai simţit ca un căcat pe două picioare. Sărbătoreşte în cel mai mic mod, cât de mult poţi tu în momentul ăla. Poate că e o prăjitură, poate e un somn de 30 minute, poate că ieşi să cumperi o carte. Orice eşti tu în stare. Ideea e să percepi situaţia ca pe o recompensă. Meriţi x pentru că ai făcut y.

Ţin minte că a trebuit să fac pauză vocală aproape 2 luni de zile, asta prin vară. Vă daţi seama că mă simţeam oribil de deprimată. Mintea mea era singurul loc unde îmi auzeam vocea.

M-am uitat peste tabelaşul meu din caietul roz, cu sclipici, şi am observat că faţă de săptămâna de dinainte chiar evoluasem. Nu mă mai simţeam la fel de neînsemnată pe Pământ. Am decis să merg până la Cărtureşti ca să îmi cumpăr The Subtle Art Of Not Giving A Fuck. Recomand. M-a ajutat foarte mult. O să fac curând un review la ea.

Notează gândurile negative şi foloseşte-le ulterior

Am umplut vreo 4-5 caiete, dar şi notiţe pe telefon. Am trecut prin ele recent şi am creat chiar poezii.

Câteva exemple mai jos:

deprimat 1

Amu nu trebuie să fie nişte sclipiri de geniu. Orice ajută.

Ai răbdare cu tine când eşti deprimat

E ok să fii deprimat. Acceptă-ţi starea. Trăieşte-o. O să fie zile, săptămâni sau poate luni în care n-o să storci un cuvînt. Indiferent de toate trucurile din lume. Ideea e că depresia e diferită pentru fiecare. De aceea recomand terapie, iar dacă se agravează şi nu o poţi regla din terapie, psihologul tău te va îndemna spre un psihiatru.


Dacă vrei un terapeut bun, recomand Mind experience. În special, pe Liliana.

Dacă treci prin blocaj creativ, te invit la cursurile mele de scris unde pe lângă faptul că învăţăm cum să trecem peste blocajul creativ, învăţăm strategie, concept, Branding, Seo şi multe altele.

Înscrie-te pentru grupa următoare până pe 20 martie aici.

×