Sfaturi pentru scris

Cum creezi un personaj de care să se îndrăgostească cititorii tăi

Salutare şi bine aţi venit la lecţia de astăzi în care nu o să vă învăţ cum să vă îndrăgostiţi. Sunteţi perfect capabili de asta singurei. Ba mai bine, o să vă învăţ cum să creaţi un personaj şi mai multe de care să se îndrăgostească alţii. Şi prin alţii mă refer la cititorii voştri. Şi prin cititori mă refer la toată lumea.

Înainte de asta ar trebui să ne gândim puţin la treabă super esenţială: când ne îndrăgostim ce ne face să ne pierdem minţile după o persoană? Okay, chimie, feromoni, treburi, socoteli.

Eu una mă îndrăgostesc în cele mai tâmpite momente. Când cineva îşi suflecă mânecile şi pufneşte aer pe nas. Sau mă îndrăgostesc de felul în care îşi dă părul după ureche. La naiba, am păţit să mă holbez în gura unuia care rupea shaorma în două şi să mă gândesc că el e, bă! El e iubirea vieţii mele! Entuziastu’ de shaorma, care rade sictirit 2000 de calorii dintr-un foc. Ăla e!

Ei, ce au în comun situaţiile astea? Noi punem pe-un piedestal oamenii de care suntem îndrăgostiţi. Avem impresia că sunt perfecţi. Când în realitate mănâncă shaorma ca nişte animale. Deci ne îndrăgostim de faptul că-şi permit să fie oameni, să fie vulnerabili.
BINGO! Hai să vedem cum se aplică asta la un personaj scos din mintea noastră.

Să zicem că pe personaj îl cheamă Gigel. Vedem imediat ce facem cu el.

Pasul 1: Empatia e calea spre inimile oamenilor!

Ştiinţific vorbind, empatia e generată de partea creierului care se ocupă cu sortarea informaţiei senzoriale primite din exterior şi completarea ei cu informaţie deja prezentă în creier. Ca să vorbesc limba română, cititorul se foloseşte de memorie, informaţie primită şi experienţă personală ca să umple golurile din personalitea lui Gigel (adică personajul creat de tine).

Zic goluri pentru că nu poţi să scrii 100 de pagini în care să descrii tot personajul cap coadă. Unele lucruri sunt trecute prin filtrul personal. Fix filtrul ăsta creează o legătură puternică între cititor şi Gigelul tău.

Asta face fiecare cititor. De asta, tu ca scriitor, sau ca amator al scrisului trebuie să activezi simţurile omului prin sublinierea vulnerabilităţii lui Gigel al tău. Mai ales să alegi vulnerabilităţile cu care poate empatiza nişa ta de cititor.

Exemplu: Publicul-ţintă este 25-34. Ăştia sunt adulţi tineri. Problema lor principală este dorinţa de afirmare. Vor să se focuseze pe îmbunătăţirea lor. Şi să aibă relaţii semnificative şi experienţe, da? Bun, astea sunt dorinţele. Dar intervin multe lucruri: vicii, probleme în familie, probleme psihice, obsesii, lipsa banilor.

Cum să îl facem pe Gigel? Gigel este un actor de 27 de ani care vrea să fie faimos. Să se facă remarcat. Să joace măcar într-un film de lung-metraj. Face orice ca să se facă remarcat. Devine şi influencer. Face sketchuri pe tik-tok. Problema lui este că trece prin momente oribile în familie. Asta îl împiedică să devină faimos.

Mai departe. Că deja începe să mă ia gura pe dinainte! PTIU!

Sfânta Treime a creării de personaje

Sunt 3 elemente de care depinde crearea unui personaj mişto: dezavantaj, context şi vulnerabilitate.

Dezavantaj

Aici e un truc nebunatic de tot! Haide să îi dăm lui Gigel un dezavantaj din start. Fie că e economic, social, sau fizic. Evident că cititorii tăi vor să afle cum trece peste. Cum în pofida lui el devine mai mult decât poate să fie.

Problema de familie a lui Gigel. Să zicem că îl facem pocăit, sau ceva asemănător. Îi interzice familia să devină actor. Sau poate trebuie să lucreze în corporaţie pentru că taică-su e bolnav de cancer. Face asta să-i plătească medicamentele. Tratamentele. În timpul liber mai joacă şi el o piesă, două. Dar nu are niciodată timp să îşi aprofundeze visul.

Dezavantajul nu poate să fie o adicţie pe care Gigel a căpătat-o de-a lungul vieţii. Trebuie să fie ceva cu care e forţat prin circumstanţe să trăiască.

Context

Mamă, ce-mi place mie contextul! Pe lângă dezavantaj, hai să-i dăm şi mai multe obstacole lui Gigel! Contextul în cazul nostru este o situaţie în care personajul tău suferă un termen de comparaţie cu antagonistul. Să zicem că Gigel vrea să fie faimos, are probleme cu taică-su. Dar există un Vasile coleg cu el la corporaţie, cu pile în industrie şi nicio problemă de genul. Doar că nu are acel je-ne-se-quois de actor faimos. Dar munceşte la fel de greu. Prin comparaţie Vasile pare mai bun, nu?

Iar punem cititorul în dificultate. Înainte cititorul tău zicea că Gigel e un erou. Wow, îşi sacrifică visul ca să îl ajute pe taică-su! Ce om! Doar că acum puterea lui devine o vulnerabilitate. În comparaţie cu Vasile, cel puţin.

Aşa am făcut cititorul să fie empatic cu Gigel. De ce? De câte ori ne simţim nedreptăţiţi şi chiar păţim o situaţie asemănătoare? Sau suntem în acelaşi mindset?

Vulnerabilitate

Avem deja vulnerabilitate, hai să-i mai dăm puţină. Dar nu prea multă, că nu-i Game of Thrones. Să mai adăugăm un element nebun. Vom adăuga poveştii o anume Raluca. Ea e prietena din copilărie a lui Gigel. De care este îndrăgostit. E tot actriţă. Dar care e problema? De ce nu sunt împreună? Păi pentru că Vasile e cuplat cu ea. Da, domne! Cât noroc pe Vasile, trăsni-l-ar dreacu’!

Şi dacă mai e şi alt personaj care reacţionează la tragedia lui Gigel şi mai bine!

Alege un moment oportun pentru evoluţia unui personaj

Evident că Gigel va reuşi chiar dacă totul e împotriva lui. Doar că trebuie să creezi suspans, o călătorie care să înceapă cu el într-un fel şi să se termine cu el complet schimbat. Să înveţe ceva din dezavantajele şi vulnerabilităţile lui. Să învăţăm şi noi.

Poate povestea lui Gigel este una în care învăţăm că nu e bine să ne comparăm cu ceilalţi. Sau că fiecare are drumul lui. Gigel ajunge actor faimos. Joacă chiar şi cu Vasile. Relaţia lui Vasile cu Raluca nici nu durează.

Sau durează şi Gigel doar avea o obsesie nesănătoasă pentru Raluca. Gigel cunoaşte o fată care-l ajută să devină un om mai bun. Nu ştiu.

Există mai multe variante. Ideea e ca totul să fie relatable.

Tu alegi cum îl formezi pe Gigel. Mulţi oameni se vor uita în gura lui Gigel. Tu alegi prin ce-l pui să treacă pentru a ajunge un om mai bun.

Dacă stai să te gândeşti cu toţii suntem Gigel. Într-un fel sau altul.

Aşa că fugi şi creează!


Poţi să vii la mine la curs ca să creăm Gigei împreună. Asta nu a sunat bine. Haha! Înscrie-te aici până pe 20 martie pentru grupa următoare!

×