Este vineri seara și eu în loc să îmi găsesc o ocupație mai extracuriculară, îmi vin în cap idei de articole pe care să le arunc aici, pe blog. Ați spune că nu sună ca și cum mă distrez prea mult acasă. Țin să vă contrazic. Orice activitate care are legătură cu scrisul este distractivă pentru mine. Și cum nu făceam eu nimic vineri seară am început să pornesc râșnița. Așa-i spun eu creierului că uneori așa face zgomot când merge pe pilot automat. Așa s-a născut ideea asta: Oare cum poți să le SUGEREZI clienților una, alta?
Cum îi trimiți pe făgașul potrivit? Mai exact, cine ești tu ca să știi care-i treaba cu afacerea lor? Ei știu mai bine.
Clientul are întotdeauna dreptate. Până când nu are. Și apoi ce faci? Taci din guriță și iei bănuțu’? Sau deschizi gura, cât mai politicos și-i zici clar boss, nu faci bine aici, nu vrei niște ajutor? Poate că nu te-a întrebat nimeni, dar deschide și tu gura pe bucățica ta de domeniu.
Acum vreau să fac o analogie. Un Copywriter este exact ca solistul unei trupe. Știe bine pe treaba lui, dar știe puțin și din celelalte instrumente, astfel încât să-i explice fiecărui membru al trupei ce și când face ceva bine sau rău. Asta așa, dacă vrem armonie în trupă. Sau, ca să nu sune ca și cum solistul dă ordine în agenție, știe câte puțin din toate, ca să ceară ceva de la echipă care să se potrivească în ideea lui, pe textul lui. Acum normal că astea-s sugestii, nu conduce el operațiunea. Ce încerc să zic e că trebuie să știi niște Design și Art Direction ca să vorbești pe limbă omului, niște Project Management ca să-l înțelegi și p-ăla și tot așa.
Bun, acum că am lămurit că Încondeiatul Vânzătoreț le știe pe toată și că nu-l suportă nimeni, să trecem la oile noastre.
Cum ajuți clientul să ia deciziile alea blanao pentru afacerea lui?
Dragoste cu sila nu se face, dar o sugestie n-o să strice
Normal că nu poți să obligi un client să își modifice ideile, sau afacerea doar că așa vrei tu. Nimeni nu o să facă asta, ba chiar o să se atace că te iei de bebelușul lui. Sincer, tu nu te-ai ataca dacă cineva ar zice de fii-tu că-i urât și prost? Eu aș face spumele mării. Așa că înțelege-l dacă nu prea vrea sugestiile tale, sau părerile nesolicitate.
Dar dacă o îmbraci ca pe o PROPUNERE EXTRA BONUS DIN PARTEA TA PE GRATIS PENTRU CĂ ÎL IUBI MULT ȘI IATĂ CE FACI TU PE MOCA PENTRU EL? Garantez că sigur o să te asculte. Oamenilor le place să fii proactiv. Nu proactiv nesimțit, dar proactiv iubăreț. După cum v-am zis mai sus.
Dragoste cu sila nu se face, dar lucrurile bonus, create special pe inimioara clientului îl fac să te iubească. Doar îți pasă de fii-su. Uite ce botoșei frumoși i-ai luat ca să-i acopere platfusul.
Când clientul zice că știe el mai bine, explică-i că îi vrei binele
Acum ce facem dacă nu merge cu zăhărelul și-ți aruncă botoșeii de pereți. Ce-i insulta asta? Știu eu mai bine. Când oi avea tu cunoștințe în *insert nișă de brand aici*, atunci să vorbești. Aproape sună ca ce-ți zicea tactu’ când erai adolescent. Când oi avea tu casa ta, o să iei tu decizii. Până atunci, io-ți plătesc tot. Bun! Într-adevăr, el știe nișa lui mai bine. Dar ce nu știe el mai bine decât tine? Ce merge în online și ce nu. Ce merge pe strategie și ce nu. You get my point.
Atunci dacă el știe bines pe nișa lui și tu pe a ta, de ce nu faceți o echipă bună și-o puneți de-o ciorbă de informații? Explică-i, domne, că-i vrei binele. Nu vrei să-l falimentezi. Dă-i exemple. Contrargumente. Arată-i. De unde să știe omu’? Normal că-i îngrijorat.
Fii-su nu a mai purtat botoșei d-ăștia high-end, făcuți manual după piciorușul lui. Lasă-l să fie Toma Necredi. E normal. Lasă-l, dar arătă-i și partea ta. Doar n-o să te ataci că știi tu mai bine că nu ai 15 ani, nu?
Dacă nu înțelege, lasă-l să facă fix cum vrea
Situația în care nici una, nici alta nu merg, i-ai explicat, i-ai dat linkuri, ai făcut dreq o prezentare, te-ai dat peste cap, deci ai făcut tot posibilul și el tot nu înțelege, lasă-l așa. Explică-i care-s consecințele cât poți de calm, dar nu insista. Până la urmă, dormi noaptea liniștit că ți-ai făcut partea cât ai putut de bine. Unii oameni sunt încăpățânați și cu asta basta.
Sigur că e nasol pentru afacerea lui să aibă un ego așa mare, dar nici să-l strângi cu ușa să facă fix cum vrei tu. Suntem oameni până la urmă. Clientul nu e o marionetă.
Păi și dacă iese prost, tot în capul nostru se sparg oalele. Normal că da. Că e bine, că e rău, clientul va comenta ceva oricum. În cazul în care are loc o situație negativă, nu fi mârlan! Nu-i spune: Na, eu ți-am zis, asta ai pățit. Gândește dinainte o soluție de criză pentru încăpățânarea lui. Tot tu o dregi, csf?
Nu fi agresiv, ci mai degrabă un partener de nădejde
Hehe, aici e bubița. Este o suprageneralizare să zici că majoritatea oamenilor care lucrează mult cu un număr mare de clienți au draci pe ei. Depinde. Dar dacă faci parte din stereotipul țâfnos, nu are sens să-i arăți lui cât de tare te enervează. N-o să mai aibă încredere în tine neaaaaaaaaaaaaaam! Clienții nu vor un geniu, ci un om care să-și facă treaba și să nu îl enerveze prea tare. Nu vrei să ți-o arzi agresiv, vrei să-ți arăți că you’re in this together. Deci poziționează-te ca membru al echipei, nu atacator.
Sper că v-au ajutat sfaturile astea! Mă duc să dorm că nu înțeleg de ce scriu articole d-astea la 2 noaptea.
