Gașca de Reach

Capcană de influenceri: Ţintă uşoară pentru psihopaţi, pt. I

Uneori o să fiu fată de treabă și o să vă las aici niște pasaje din următoarea carte. Capitolul ăsta este unul dintre preferatele mele. Pentru cei ajunși mai târziu la petrecere, lucrez la o carte despre influenceri, care se numește ”Gașca de Reach” în care personajul principal este Raluca, o fată care și-a denumit vocea din cap simplu: ”Patrocle”.

Citeşte mai multe texte din carte despre influenceri aici.

Prima mea carte se numește ”Trage-mă-n proză” și o găsiți aici.


Nu îmi amintesc cum am ajuns în situaţia asta. Sunt într-o cabană, fără lumină, fără mâncare, fără apă şi fără vreo urmă de speranţă că o să scap cu viaţă. Camera în care mă aflu nu are geamuri, dar are o portiţă mică, asemănătoare cu acele uşiţe pentru animale, prin care, dacă suntem fete cuminţi, primim mâncare. Dacă suntem nişte paraşute dependente de atenţie, primim fix ce merităm: NIMIC. 

Umezeala din jur, combinată cu groaza generală şi cu senzaţia continuă că o să murim, departe de toată lumea, într-o dugheană, în cel mai stupid mod, mă face să-mi dau seama ce joc futut e viaţă.

Azi îţi pui gene false, mâine ajungi prizonier într-o cabană, împreună cu toate prietenele tale şi simţi că te sufoci. Vă sufocaţi toate. Într-un loc uitat de lume, cam unde se intersectează Cucuieţii din Dealul Negru cu Ăiălalţi din Valea Moartă-n Fundul Curţii. 

Cu fiecare secundă care trece, aerul devine tot mai greu. Iar pe pieptul meu pare să stea un monstru de 20 de kilograme, care mă apasă de fiecare dată când respiră cu mine, la unison. Umezeala din aer mă face să tuşesc şi griul din cameră mă face să îmi pierd gândurile pe jos. În momente ca astea te oftici pe toate clipele în care nu ai reuşit să te bucuri cu adevărat de viaţa ta. Chiar şi weekendurile alea în care aveai program de curăţenie.

Urăşti să speli vasele! Dispreţuieşti să duci gunoaiele! Cel mai tare te scoate din minţi să bagi aspiratorul! Să dea dracu’ dacă nu aş prefera să fiu acasă acum şi să bag nenorocitul ăla de aspirator! 

Sper ca ăsta să nu fie printre ultimele mele gânduri. Ar fi penibil să mor gândindu-mă la aspirator. Iar povestea mea ar începe complet misogin. 

influenceri 2

Ciudat ce gânduri pierzi pe jos atunci când eşti prizonierul cuiva. În camera asta timpul trece mai greu decât trecea când erai la ora de Matematică şi aşteptai să se sune ca să freci duda pe hol, la o bârfă din liceu. 

Pielea începe să mă strângă şi fragilitatea mea să mă enerveze. Suntem nişte harduri externe pline cu apă, sânge, pişat, căcat, maţe şi organe, asezonate cu anxietate, care se plimbă libere pe stradă, cu capul în nori, gata să fie distruse de un alt astfel de hard. O bancă de neajunsuri. Stocăm date şi când murim ajungem în Cloud-ul ăla mare. Raiul şi Iadul plin cu influenceri.

Aprind lanterna de la telefon. Mă uit la baterie: 78%. Mă uit la ceas: 21.00. 22 iulie 2018. Vă daţi seama ce fel de societate am creat dacă un om, ţinut prizonier, în ultimele lui momente de viaţă se uită la telefon ca să verifice câtă baterie mai are, din instinct? Obiceiuri proaste de influenceri.

Reţea? Zero. Acces la conturi de socializare? Zero. Vreo şansă să contactez pe cineva? La fel de nulă ca viaţa mea amoroasă din ultimii ani. Şi totuşi, cineva ne iubeşte atât de tare încât să ne ţină prizoniere. Ce fel de viaţă e asta pentru influenceri? Mai bine ne torturează fizic şi ne dă drumul. Măcar avem o poveste mişto de pe care să mai stoarcem nişte followers.

Teoria mea este că ura şi iubirea sunt una şi aceeaşi. Iubirea e doar ura privită dintr-un alt unghi. Acest om care a luat prizoniere nişte femeiuşti complet inofensive probabil că se urăşte foarte tare. Dacă nu te urăşti pe tine, nu ai cum să urăşti pe alţii. Raluca, Osho, 2018.

Aş vrea să ştiu ce am reuşit să facem atât de rău ca să ne aducă aici. Dar uneori nu există niciun motiv. Viaţa doar se întâmplă ca să-ţi dea remindere că nu o apreciezi suficient.

 Momentele alea în care dai cu aspiratorul sunt dovadă că suntem nerecunoscători pentru viaţa pe care o trăim. 

influenceri

Sila pe care o avem când trebuie să ne purtăm de grijă este o altă dovadă că cine ne-a creat ne-a făcut din cauza unui pariu. Fie că e vorba de vreo zeitate, un extraterestru care s-a gândit să ne crească la el în terariu sau mai ştiu eu ce giganţi, sigur a avut chef de-o bâză gravă. 

M-am aşezat jos şi am suspinat. Din suspinat am dat-o în plâns. Una dintre fetele care era cu mine, Magda, o zeiţă nordică a sensibilităţii, a început să se dea cu capul de pereţi până i-a dat sângele peste pletele blonde. Caro şi Lexi au încercat să o imobilizeze şi să o liniştească. Doar ceva de făcut până la începerea sentinţei care ne aşteaptă. Oare o să captureze şi alţi influenceri şi-o să-i arunce aici, peste noi sau suntem doar Gaşca de Reach?

Picioarele îmi sunt obosite şi mă dor.  Cine ne-a adus aici a pus la cale un joc destul de macabru.

E o capcană de influenceri. Scapă cine şi cum poate.


Dacă îţi place cum scriu, te aştept la cursurile mele în care ne folosim de Creative Writing în Copywriting. Următoarea grupă începe la finalul lui martie. Înscrie-te aici ca să prinzi loc!

×