Inspirațional

Ai vorbi cu un prieten cum vorbești cu tine?

De ce să spui așa, proasta pământului? Dar nu poți și tu să gândești înainte să spui căcaturi d-astea? Cum să faci așa ceva? Ești proastă rău! Ai promis că faci asta și tu ce ai făcut? Ți-ai băgat picioarele. Bravo! La asta mă așteptam. Niciodată nu te ții de promisiuni. Nu îți pasă de nimic. Ești o vacă proastă! Nu gândești înainte să faci ceva. Iei decizii impulsive ca ultimul copil de 10 ani! Ia uite, iar ai greșit!

Cum ziceam, ești tâmpită la cap! Nu vezi ce faci? Ai promis că nu mai faci. Bla bla bla, pe dreacu’! Hai lasă-mă cu vrăjeala asta! Meriți tot ce ți se întâmplă. Meriți! Asta ceri, asta primești! Nu o să te iubească nimeni! O să mori singură. O să mori singură în casă și-o să-ți mănânce pisicile ochii. Și așa nu meriți nici pisicile alea.

Tu nu vezi câta conglomeratul de grăsime și prostie ești? Ești vai de tine! Faci familia de râs. Toată lumea râde de tine oricum. Nu îi auzi? Hahaha, Ana, amuzanta! De fapt, e săraca de ea, ce milă ne e de ea! Iar te plângi de prostiile tale din cap cu anxietate și depresie pe Internet? Cui crezi că îi pasă, frate? Nimănui nu îi pasă de tine. N-o să mai fie nimeni cu tine! N-o să mai ai nici măcar un prieten. Deja ești trecută! Ai 30 de ani. Fată bătrână! Salut, tati! Pa și pusi, fă!

prieten 1

Ai vorbi cu un prieten așa? Eu nu. Nu aș ataca pe nimeni cu atâta răutate. Cel puțin nu constant. Nu fără motiv. Și sigur nu așa direct. Vă dați seama că suntem cei mai mari dușmani ai noștri?

Mintea noastră ne mănâncă de vii. Mai ales dacă o lăsăm. Ne scobește cum scobim rahatu’ din cozonac. Într-un final, ce rămâne? Cozonacul. Dar fără rahat parcă n-are farmec.

Haideți să nu mai scormonim rahatul și să încercăm să ne vorbim mai frumos. Recunosc că e una dintre luptele constante pe care le duc cu mine.

Am crescut cu multă ură. Majoritatea direcționată de la alții spre mine. Apoi nu a mai fost nevoie de nimeni să mă urască. Am făcut-o singură. Ei, bine. Acum sunt pe calea aia bună. Încerc să mă iubesc. Să mă accept așa cum sunt. Vă dați seama că e greu să programezi ceva peste altceva. Nu e ușor. Așa că atunci când nu mă încadrez în standardele mele imposibile sunt dezamăgită de mine. Mă supăr pe mine. Nu ești în stare de nimic, îmi spun.

Îmi dau seama că nu e bine. Dar asta mă motivează să fiu din ce în ce mai bună la tot ceea ce fac. Când, ce să vezi, ar trebui să fiu mai întâi mai bună cu mine.

Haideți să vă dau niște scenarii. Situația o să fie așa: cum vorbim versus cum ar trebui, într-o lume ideală, să vorbim cu noi.

prieten 2
  • când facem orice fel de greșeală: Eram sigură! Nu ești în stare de nimic! versus Asta e! Înveți din greșeli. Nu e capăt de lume!
  • când începem o relație nouă și merge prea bine: Ce norocoasă sunt că e cu mine! Sper să nu fac un rahat ca să stric totu’! versus Mă bucur de noua experiență din viața mea și o trăiesc cât de mult pot! Nu are sens să pun presiune pe mine. Ce se întâmplă, se întâmplă!
  • când pierzi controlul pe o situație, de exemplu strici o dietă alimentară pe care o țineai mult timp: Normal că nu puteai să te abții! Obsedato! Bagă în tine! Fă-te mare! versus E normal să te mai răsfeți din când în când. Mai cere organismul.
  • când începi să te compari cu ceilalți: Super! Ăștia s-au căsătorit! Eu am 2 pisici și cea mai lungă relație a mea e cu steamerul de legume! Normal că nu o să mă vrea nimeni niciodată la cât sunt de dificilă! Mor singură versus Băi, ce mă bucur pentru ei! Să îi țină!

Mai sunt un milion de exemple. Încerc să vă subliniez cât de urât mai vorbiți cu voi. Nu vă dați seama! Chiar nu ați vorbi așa cu niciun prieten.

Mie mi-a spus prietena mea, Andra, fix treaba asta. Bă, dacă ar vorbi cineva cu mine cum vorbești tu cu tine ai bate-o p-aia! Am lăsat gândul ăsta în cap. L-am întors pe toate părțile și am zis să vă atrag și vouă atenția.

prieten 4

Sigur mai e cineva care își mănâncă nervii singur așa. Am făcut recent o treabă super amuzantă. Combin vocea mea pozitivă cu aia negativă. Eh, e work in progress. Dar sună cam așa: Bagă, fă, eclerul ăla! Normal că meriți, nemâncato! Răsfață-te, da! Plângi mai încolo. Adică, da, hai bucură-te! Nu mai spun nimic. Ești superbă!

Lăsând gluma laoparte, tu ai vorbi cu un prieten cum vorbești cu tine?

Luați o temă de gândit pentru perioada asta de carantină. Eu încep să mă gândesc serios la asta și vreau să schimb. Vreau să fiu propriul meu instalator căruia i se vede gaura fundului când se apleacă după chiuvetă. Momentan caut cheia de șase, dar când o găsesc eu, ați dat toți de dreacu’! Mai întâi trebuie să învăț să îmi fiu prieten.


Grupa următoare de cursuri de Copywriting începe pe 20 aprilie, te poți înscrie aici.

Cartea mea nu mai e în Cărturești, dar o găsești aici.

Dacă ai nevoie de terapie, bagă aici un click.

×