Inspirațional

5 lecții importante pe care le-am învățat din izolare

Chiar dacă am avut niște ups and downs în izolare, citește seria Jurnal de Carantină, am învățat multe. Ba chiar niște lecții destul de importante. Cred că o să îmi amintesc întotdeauna de perioada asta drept singura șansă de a mă înțelege și iubi cu adevărat.

Acum sincer, când în viața asta mai avem atâta timp cu noi? Când ne petrecem atâta timp reflectând asupra noastră? Când avem timp de toate hobbyurile noastre? Și de tot ce vrea sufletul nostru?

Nu prea mai există o a doua șansă la ce se întâmplă acum. Iar aici nu vorbesc de wow, ar trebui să fim cu toții ași în nu-știu-ce până la final de izolare. Aici vorbesc că e o oportunitate foarte bine să începi să privești în interiorul tău și să vezi dacă chiar îți place ce e acolo.

Eu am privit și vă zic cât se poate de sincer, era totu’ praf acolo. Mai ales prioritățile. Cum reușisem oare să mă pun iar pe mine pe ultimul loc? Nu știu, frate. Înainte când eram în relație, simțeam că e celălalt pe primul loc. Apoi a venit fuguța donșoara Muncă și i-a luat locul relației. Și eu, la finalul zilei, în ambele situații, rămâneam la fel: epuizată. Când mai era timp de mine când se vorbea de noi? Când mai era timp de mine când se vorbea numai în livrabile și deadlineuri?

Normal că m-am simțit singură în această izolare. Normal că m-am simțit a nimănui când nici măcar a mea nu mai eram. Eram sclava muncii contracronometru.

Aoleu, de ce zic eram? Încă sunt.

Azi de dimineață m-am trezit la ora 9 ca să livrez ceva. Iar. Iar nu m-am pus pe primul loc. Dar am scobit în creier și am ajuns la un compromis. Am înțeles că cealaltă jumătate de zi va fi a mea. Evident, imediat ce termin de scris, shareuit și promovat acest articol.

Acum suficient despre mine, haideți să și învățați ceva de la mine. Dacă e.

1. Mi-am creat o echipă de oameni apropiați

Mă rog, mult spus mi-am creat. Doar am întreținut relațiile cu ei. Și asta nu a fost vreo strategie, a fost chiar de nevoie. Și nu doar eu am avut nevoie de ei, ci și ei de mine. S-a creat un nucleu de oameni care se ajută, se hypeuiesc și au grijă unul de celălalt.

Evident, că erau prietenii mei și înainte, dar nu ca acum. Acum s-a întărit legătură. Iar cu alții s-a mai rărit. Iar asta chiar e în regulă. Nu suntem făcuți să fim cu toții prieteni la nesfârșit. Vă dați seama cât de mișto e când se întâmplă asta? O să le spunem copiilor că prietenia noastră e așa puternică încât a rezistat pe timp de apocalipsă.

izolare 4

Și fix acum am avut o ocazia să petrec cel mai mult timp din lume cu ai mei. Mi-am dat seama că nu am mai făcut asta de ani de zile. Aveau nevoie. Aveam și eu. E frumos să aibă cineva grijă de tine și e și mai frumos să ai și tu grijă de ei. Petrece mai mult timp cu ai tăi! N-o să mai ai ocazia.

Pro tip: Întreține relațiile cu oamenii care chiar merită timpul tău. Adică aia care te susțin și te apreciază fix așa cum ești.

Apropo, vă iubi mult, bă!

2.Nu mai pierd timpul vrăjindu-mă în online

Am avut până la 30 de ani 3 relații mai serioase. Bun. Pe toți acești oameni i-am cunoscut online. Am petrecut zeci de ore vorbind pe Internet înainte să petrecem timp în offline. Toate astea au mers fix ca dreacu’.

Am încercat și eu cu vrăjeala online în perioada asta și mi-am dat seama că nu mai am răbdare de pierdut vremea cu oameni necunoscuți. Nu mă interesează ce muzică asculți, nici ce adidași îți plac. Nu mă interesează să văd poze cu pisica ta și nici să îmi ridici pozele de pe Instagram în slăvi.

O conexiune umană se formează offline. You can’t change my mind.

Așa că am limitat comunicările mele din online la a vorbi cu părinții, prietenii și colaboratorii. That’s it! Sorry, not sorry.

Am foarte mult timp pentru mine, pentru proiectele mele și să termin naibilor a doua carte. Că jur că zic că de azi mă apuc și m-am apucat o laie. Dar vine și momentul ei!

Pro tip: Relațiile duse din online în offline sunt trase de păr. Focusează-te pe tine în perioada de izolare. Vrăjeala nu ajută la nimic decât să ne mai umflăm egourile între noi.

3. În izolare mi-am descoperit bubele

Și nu vorbesc despre alea de pe față, care îmi mai apar și mie, ca tot omu’, o dată pe lună în perioada danger zone. Vorbesc despre problemele reale pe care le am cu mine. Haideți să despic iar firul în patru. Uuu, baby, overthink me more!

În prima săptămâna de izolare am dat iama în mâncare. Am mâncat tot ce mi-a fost mie poftă în 5 luni de regim alimentar strict.

Am continuat și mai mult cu țigări, de care mă lăsasem complet de aprope un an. Mai departe, am dat iama la bere, vin și whiskey. Exact ce oprisem tot cam de pe atunci.

Bun. Ce facem, Ana aici? Umplem un gol. Avem foame emoțională. Pentru căăăăăăăăă? Pentru că ne simtem singură. Bingo!

De ce mă simt singură? De ce am nevoie constantă de cineva cu care să vorbesc, sau să mă văd sau să interacționez? Pentru că eu nu îmi sunt îndeajuns. Nu mă plac foarte tare.

Așa că dă-i cu mâncare ca să uiți de tine.

A doua și a treia săptămână, creierul nu a mai înțeles nimic. Vă dați seama că l-am atacat din toate părțile. Așadar, a venit doamna D. Adică depresia cea de toate zilele. Normal că mi-a pierit și cheful de muncă. M-am urât și mai tare. M-am afundat.

Tot aici aveam mare nevoie de atenție de ordin romantic. Credeam că o să mă iubească cineva cât pentru 2. E clar că asta a fost mentalitatea mea dintotdeauna. Dar și mai clar e că nu am răbdare de un om complet nou în această izolare. Abia am răbdare cu mine. So…

În ultima vreme nu mai sunt nici Ana din prima săptămână de izolare, nici cealaltă. Sunt o Ana care învață să nu mai pună presiune pe ea. Să petreacă mai mult timp făcând ce îi place: scris, sport, citit și răsfăț endless.

4.În viața asta o să fii bun la un singur lucru doar dacă te ții de el

După multe failuri în materie de muzică, am decis să renunț pentru perioada asta la orice în direcția asta. Am încercat de prea multe ori să fac ceva și nu știu dacă chiar e de mine. Simt că mi-ar plăcea poate să fac cel mult un songwriting, dar nu muzică.

Îmi trebuie o disciplină anume, pe care o dedic deja scrisului. Am încercat ani buni să îmi împart mintea în două locuri. Nu făceam nimic cum trebuie. Așa că focusul meu va rămâne scrisul. Și o să fiu din ce în ce mai bună la asta.

Ăsta e goalul suprem.

Pro tip: Focus on one thing at a time and be good at it.

5.În izolare e momentul potrivit pentru ordine

izolare 5

Dacă nici acum nu fac ordine în dulap, viața, gânduri, mailuri și oameni, nu știu când o să mai am timp să fac asta. În perioada asta mi-am creat niște obiceiuri noi, le-am anulat. Am creat altele. Am adaptat tot. Apoi am schimbat iar. O să găsesc o formulă magică cu o disciplină mai bună și simt că aia rămâne ca un ghid pentru viața mea.

Am început prin a face ordine în gânduri. Vorbeam foarte urât cu mine. Apropo de articolul pe care l-am scris cu Tu ai vorbi cu un prieten cum vorbești cu tine. Iar începusem să mă urăsc. Mi-am dat seama că mă iubeam doar pentru că respectam niște reguli. Cum le-am încălcat pe toate, gata! Ce proastă ești! Iar nu te ții de cuvânt! Ești praf! O să mori singură!

Apoi am mers la dulap și am sortat toate hainele. Pe astea le port, pe astea nu le-am mai purtat de 5 ani. Am sortat și încălțările. Am renunțat la câteva. Avem deja 2 pungi de lucruri pe care le voi dona.

Am zis că e timpul să fac ordine și în relațiile mele interumane. Am minimizat efortul pentru unii, l-am maximizat în altă parte.

Pro tip: Disciplina ți-o faci singur. Dar acum, în izolare, chiar ai tot timpul să faci orice fel de ordine crezi tu că îți e benefică.


Dacă te-a ajutat articolul ăsta, dă și tu un like la pagina mea de Facebook.

Dacă vrei cursuri de scris, ia vezi despre ce e cursul meu de aici.

×