Inspirațional

26 de lucruri pe care le-am învăţat până la 30 de ani

E perioada aia a anului în care oamenii îmi spun că 30 de ani aduce după sine o criză existenţială. Dar mie nu mi se pare că e cazul. Încă nu am făcut 30 de ani, deci nu pot neapărat să prezic viitorul. Doar că spre finalul lui 29 am descoperit răspunsuri la toate întrebările care mă măcinau.

Vă ţin la curent cu felul în care mă simt pe 13 martie. Poate pornesc o revoluţie. Glumesc, evident.

Am rezolvat majoritatea problemelor pe care le aveam şi la restul lucrez zilnic cu tot efortul din lume. Nu o să mint, drumul până la maturitate, pe care abia am început să păşesc, sincer, e foarte greu. Iar cel mai mare inamic al meu nu au fost oamenii, ci chiar eu. Până recent mă chema Ana-Maria Saboteur Gheorghe.

Mi-a fost destul de dificil să mă prind că repetam aceleaşi greşeli la nesfârşit. Doar că schimbam situaţiile, persoanele şi modurile de expunere.

Haideţi să vă lovesc cu bombele adevărului. Cam cum v-aţi obişnuit până acum.

Nu exişti ca să îţi găseşti jumătatea

Discutam recent cu câţiva oameni că societatea în care trăim ne programează să fim într-un cuplu. Indiferent dacă suntem pregătiţi sau nu. Iar dacă suntem singuri, suntem automat trişti. Din păcate, de asta există multe relaţii şi familii disfuncţionale. Pentru că oamenii nu îşi dau timp să se vindece.

Nu are sens să te compari cu alţii.

Evident un comportament învăţat din copilărie atunci când ai tăi ziceau că ia uite, domne, Popeasca a luat 10 şi tu ai luat 9. Cea mai bună soluţie aici e să te compari pe tine tot cu tine. Eu fac treaba asta în fiecare an de ziua mea. Cum eram anul trecut pe vremea asta? Ajută foarte mult.

Bârfa altora îţi face ţie mai mult rău.

30 de ani 1

Asta e o treabă pe care încerc să o practic cât mai rar. Înainte o făceam foarte des şi sincer nu a atras decât mizerie în ograda mea. Acum când îmi vine să zic o porcărie despre cineva mă gândesc bine care e de fapt motivul pentru care mă apucă să arunc cu rahat. Posibil să mă compar, să fiu geloasă sau să îmi displacă persoana aia din start pentru că judec aspru oamenii.

Răzbunarea e mişto. Până pe la 11 ani.

Sigur că emit o judecată de valoare aici. Dar când m-am răzbunat după vârsta de 11 ani rezultatul a fost tot oribil pentru mine. Poate s-a simţit wow, extraordinar de bine! Doar că după o perioadă îţi dai seama că mai bine îţi dai mare pumn în cap decât să te răzbuni. Mi se pare că oamenii se răzbună cel mai bine singuri pe ei. Nu au nevoie de ajutorul tău.

Dacă-ţi găseşti un scop, eşti fericit în fiecare zi.

Mamă, mi-am căutat atât de mult timp scopul pe planeta asta. Nu prea eram sigură. Ce o să fac cu mine? O să fiu scriitor? Sau o să fiu Copywriter? O să predau? Devin cântăreaţă? O să compun? Răspunsul este că o să creez, indiferent ce înseamnă asta.

Citeşte măcar o carte pe lună.

Asta ar trebui să fie un soi de cerinţă la locurile de muncă sau măcar ca să ieşi cu mine în oraş. Citeşte, frate! E ca şi cum călătoreşti în lumi diferite cu un alt corp. E mişto, te întregeşte şi te ajută să faci conversaţie mai bună.

Investeşte în tine.

Indiferent ce înseamnă asta pentru tine. Poate să însemne că mergi la sală, mergi la nişte cursuri, mergi la yoga, mănânci mai bine sau îţi pui silicoane. Orice investiţie o faci în tine o să te ajute psihic mai mult decât orice. Indiferent ce zice altcineva. Că nu cu persoana aia trebuie să trăieşti în capul tău, zilnic.

Ai grijă ce bagi în corpul tău.

Şi aici mă refer la mâncare, băutură, droguri, jucării sexuale sau adiacente reale. Important e să mănânci bine, să bei cât să te simţi bine şi să ai grijă cine, ce şi cum intră în corpul şi în viaţa ta. Asta înseamnă şi mental, şi fizic.

Alege-ţi bine prietenii, dar nu te baza pe ei.

Aici probabil că o să îmi sară cineva în cap, dar hear me out. În primul rând ai grijă să te bazezi pe tine. Pentru că prietenii tăi nu există ca să te scoată din toate situaţiile nasoale, de cele mai mult ori create de tine. Cere ajutor, dar ai grijă să îl oferi înapoi!

Singurele aşteptări pe care trebuie să le ai sunt de la tine.

Din start toate aşteptările tale nerealiste nu au nicio treabă cu cealaltă persoană. Nu poţi să visezi la ceva şi să te aştepţi ca celălalt să facă aşa cum vrei tu. Şi oamenii te vor dezamăgi dacă ai aşteptări. Cel mai bine e să nu te dezamăgeşti tu. Expectations zero, please.

Nimeni nu îţi este dator cu nimic.

Nici măcar părinţii, rudele, persoana iubită. Nimeni nu există ca să îţi facă ţie pe plac. Fiecare om e dator să facă ce îl ajută pe el să se simtă bine, prost, sau împlinit. Nu pune presiunea asta pe nimeni din viaţa ta.

Când faci 30 de ani începi să ierţi pe toată lumea.

Aveam o ură imensă în suflet pentru o serie de oameni care m-au traumatizat în fel şi chip. Acum vreo lună am înţeles că toată ura aia era cam grea pentru mine de cărat. Aşa că am renunţat la ea. Ba chiar le mulţumesc. Nu aş fi fost cine sunt acum fără ei.

Oamenii care se plictisesc creează drame.

Asta v-o zic din proprie experienţă. Când nu aveam foarte multă activitate, când nu aveam un scop şi când alţii aveau, începeam să mă plictisesc. Aşa că începeam cu dramele. Am păţit să mi se facă şi mie la fel. Karma.

Gelozia e de fapt lipsa de iubire faţă de tine.

De fiecare dată când am fost geloasă gândul cu care am pornit a fost că nu sunt suficient de bună pentru nu-ştiu-care pulău. Rezolvă frumos conflictul cu tine şi o să te doară undeva de alţii şi de acţiunile lor.

Cel mai sexy lucru la tine e independenţa.

Atenţie! Am scris independenţa, nu codependenţă. Independenţa în sensul că îţi plăteşti singur tot, nu ai nevoie de cineva ca să îţi rezolve treburile şi eşti perfect în stare să iei decizii neasistat. Mamă, super sexy!

Nu e trist să stai singur. Fake bine la suflieţel.

Scuzaţi-mi limbajul de cartier, dar singurătatea e felul corpului şi minţii de-a se reseta.

Nu o să te placă toată lumea.

Mamă, ce caz cronic de făcut pe placul oamenilor am în mine! Când eram mică făceam super des mai mult ce voiau ceilalţi decât ce voiam eu ca să mă placă. Iar când zic când eram mică, vorbesc de vara trecută.

Mi-a trecut, dar mai am episoade. Nu trebuie să te placă toată lumea, dar tu trebuie să te placi. Neapărat. Mai ales dacă ai 30 de ani. Dar e okay să rezolvi asta şi mai târziu. Mai bine mai târziu decât niciodată.

Lucrurile sunt mereu exact cum le faci tu să fie.

Aici e vorba de perspectivă. Fix ce crezi tu, aia e. Dacă tu ai impresia că totul e oribil şi nu există cale de scăpare, fix aşa e. Când zici că eu nu pot să mă schimb, aşa sunt. Fix aia e. Şi aşa mai departe, fraţilor.

Atitudinea e cea mai sexy trăsătură. Face casă bună cu independenţa.

Am zis mai sus că independenţa e. Haideţi să mă contrazic puţin. Atitudine plus independenţă = iubi maxim.

Orice situaţie negativă are un rezultat pozitiv pe termen lung.

De fiecare dată când am zis că e capăt de lume cu nu-ştiu-ce întâmplare m-a ajutat de fapt să cresc şi să devin un om mai bun.

Ai răbdare cu tine.

Uneori chiar dacă munceşti cu tine, tot mai faci aceleaşi greşeli tâmpite. Şi apoi te condamni, că eşti nu-ştiu-cum, că eşti ultimul ratat. Ideea e să ai răbdare cu tine. Nu poţi să evoluezi constant. Cazi te ridici. Capu’ sus, printeşo, că-ţi cade coroana, gen.

Vorbeşte frumos cu tine, în capul tău.

Aveam un obicei prost să vorbesc super urât cu mine. Şi apoi acceptam când vorbea şi altcineva la fel pentru că îmi era familiar. Apoi am schimbat puţin placa. Acum vorbesc super frumos când e cazul şi urât când fac câte un rahat iraţional. Trebuie un echilibru, altfel dăm în narcisism.

La 30 de ani ţine lângă tine numai oamenii care te ajută să fii un om mai bun.

Grupul tău de prieteni e ca tine. Sau tu eşti ca ei. Pentru vă starea de spirit a grupului, a persoanelor cu care petreci mult timp devine deja o filosofie de viaţă pentru tine. Aşa că ai grijă ce oameni laşi în casa din sufletul tău şi în aia reală.

Pupincurismul e moartea realităţii.

Mi-am dat seama că oamenii care mă pupă în fund au un scop ascuns. Şi şi eu când am făcut-o am făcut-o la fel. Una e să susţii pe cineva pentru că aşa simţi, alta e să pupi în fund pentru că vrei ceva de la el. Să învăţăm diferenţa.

Muzica şi scrisul te ajută să mergi mai departe.

Dacă nu erau astea două nici nu cred că mai existam pe planeta asta până la 30 de ani. De fiecare dată când am fost tristă, m-am simţit a nimănui sau m-a enervat ceva atât de tare încât am dat-o în atac de panică, m-am aşezat la pian sau la calculator şi am creat. Recomand tuturor. E terapie pură.

Viaţa e mai mult decât un şir neîntrerupt de petreceri, job şi zile de luni grele.

Credeam că petrecerile şi munca sunt singurele lucruri pe care trebuie să le fac cu viaţa mea. Munceam de luni până vineri şi hop venea weekendul! Ce facem? Party, logic.

Aparent poţi să faci şi alte lucruri. Mie de ce nu mi-a zis nimeni până la 30 de ani? Poţi să călătoreşti. Să îţi iei un mental health day în care faci sport, curat, mergi la spa. Poate mergi la teatru. Pleci spontan la Paris. Sau la munte. Ai o mie de variante.

Sper că v-a ajutat ce am învăţat. Cumva.

×